Definitie : miscare ce sta la baza Renasterii.
Apare in Italia secolului al XIV-lea si se propaga in Europa pana in secolul al XVII-lea.
Termenul „humanitas” apare prima data la Cicero si face trimitere la stiintele umaniste ale vremii: retorica, oratoria, filozofia.
Din secolul al XIV-lea umanistii studieaza „umanitatile” (textele scrise in Antichitatea greco-latina).
Termenul capata intelesul actual in 1808.
Umanismul presupune o revalorificare a Antichitatii, a textelor scrise in perioada aceea „Omul Universal” – cultura enciclopedica. Propagarea este facilitata de evolutia imprimeriilor.
Ca teme literare umanismul pune in prim plan natura, iubirea, virtutea.
Umanismul in cultura romana
Cel mai important umanist din Transilvania este Nicolaus Olahus (secolul al XVI). In secolul al XVII-lea se vorbeste de o renastere slavona (dezvoltarea artelor in spirit bizantin). Influente ale umanismului se resimt tot in secolul al XVII-lea in operele cronicarilor.
Umanismul in operele cronicarilor
In secolul al XVII-lea s-a cristalizat umanismului in Romania. Simeon Stefan, Constantin Cantacuzino demonstreaza originea latina a limbii romane.
Grigore Ureche este primul care face afirmatia despre unitatea neamului si in acelasi tip despre originea comuna cu romanii din Transilvania si Muntenia. Ureche a fost foarte slab influenta de umanism. Umanismul a fost supus autoritatii bisericii catolice. Nu introduce neologisme latinesti si nu da citate din mitologie sau din marii clasici ai literaturii universale. Cronica sa se bazeaza pe un izvor istoric.
Miron Costin – cu el incepce adevaratul curent umanist. In „De neamul moldovenilor” dezvolta probleme fundamentale ale istoricului populatiei romane. Scrierile sale fac legatura intre istoriografie si literatura propriu-zisa. Umanismul sau consta in aprecierea virtutilor omului pe de o parte si a virtutilor poporului roman pe de alta parte.
Ion Neculce a fost primul scriitor care a servit urmasilor nu numai ca izvor, dar chiar ca model in zilele noastre.
Dimitrie Cantemir este cel care face legatura umanismului de tip cronicaresc cu iluminismul. „Istoria ierografica” contine numeroase consideratii filozofice.
Datorita cadrului politic in care s-a afirmat umanismul romanesc, nu a incercat sa sustina o anumita religie ci a incercat sa instaureze un climat de coeficienta al catolicismului cu ortodoxism. Manifesta un mare interes pentru problemele etice, pentru stautul individului ca fiinta rationala, capabila sa-si decida singura soarta.
