Trasaturile lirice ale lui Bacovia

Lectii Romana

El este poetul reprezentativ al simbolismului romanesc.

Debuteaza in revista „Literatorul”. Primul volum „Plumb” 1916 acestuia urmandu-i „Scantei galbene”, „Cu voi...”, „ Comedii in fond” , „Stante burgheze”.

Universul bacovian este reprezentat de o lume deformata in sensul amplificarii dilatarii proportiilor. Eugen Lovinescu surprinde elementele definitorii ale lumii bacoviene amintind „toamne reci”, „ploi putrede”, „arbori cangrenati”, „oras provincial”, indentificat prin „parcuri solitare”, „cimitir”, „ abator”, „cafenea”, „spital”.

Acest spatiu citadin este dominat de obsesia mortii si a neantului.Principalele simboluri ale poeziei bacoviene:

• Elemente ale naturii care simbolizeaza dezordinea: focul –agonie; apa- descompunere; vantul- dezechilibru psihic.

• Anotimpurile: primavara- nevroza; vara- descompunere; toamna- dezolarea, spleenul=starea de plictis sau nemultumire de propria persoana; iarna- apocalipsa.

• Culorile: de cele mai multe ori culoarea maltrateaza realul in sensul ca sunt culori intense: griul- apasarea sufleteasca, monotonia; negrul- simbol al mortii, carbonizarii; albul- nu apare in stare pura fiind amestecat cu alte culori si simbolizeaza distrugerea sperantei; rosul- viata care se scurge; galben- boala, maladii; violetul-nevroza.

• Instrumente muzicale: sugereaza ideea de sunete dizarmonice, sincopate: clavirul, vioara- melancolie; fanfara- monotonie; violina, flaut, pian- nevroza.Starile poetice: principalele stari: angoasa, spleenul, trsitetea, betia, isteria, plansul, somnul sunt cel mai adesea expresia alienarii (instrainarii) eului poetic nu doar fata de lume ci si fata de sine( cel mai adesea alienarea fata de propria persoana este exprimata prin fragmentarism ce consta in intreruperea discursului liric marcata prin puncte de suspensie si linii de pauza). Senzatiile depasesc limita suportabilului. Sunt acute, determinate de sunete, culori si parfumuri (miros). Teme fundamentale:

• MOARTEA- permanenta senzatie de funebru,moartea este o obsesie fascinanta, presupune dezagregarea materiei, a fiintei, induce starea de disperare.

• LUMEA ORASULUI DE PROVINCIE- aceasta lume este prezentata in diverse ipostaze: mahalaua; orasul in ruina (poetul alungat din propria locuinta este bantuit de spaime si nevroze).

• RUINELE- la romantici reprezentau urma unui trecut glorios, in operele simbolistilor sugereaza degradarea, descompunerea prezentului.

• ORASUL MUZEU AL FIGURLOR DE CEARA.

• ORASUL INSPAIMANTATOR IN CARE SE PETREC FAPTE ABOMINABILE.

Exemplu: crime, scene de viol, sinucideri.

• NATURA- in concordanta cu starile interioare, descompunere. Motivul apei este reinterpretat ca fiind un material al descompunerii.

• ZAPEZI APOCALIPTICE.

• NERVI DE PRIMAVARA- creeaza isterie, nevroza.

• SINGURATATEA- solitudinea este una impusa, dorita, pe cand la romantici solitudinea era exercitata de societatea care refuza sa-i accepte. Camera poetului simbolist este generator de spaime.

• IUBIREA- femeia este asociata cu ideea de moarte. Nu exista ipostaza cuplului.

• BOALA- tema cu tot cortegiul de senzatii si semntimente. PLUMB- arta poetica Arta poetica este textul in care autorul isi exprima prin mijloace artictice specifice conceptia despre arta si rolul artistului.

Poetul este ipostaziat de eul liric, amorul-simbol al artei, cavoul- simbol al societatii/ al spatiului intim creativ (mediul ostil/ vant, frig).Ideea de arta poetica atribuita poeziei „Plumb” poate fi valorificata in masura in care discursul liric poate fi caracterizat prin sugestie.

Poetul este singur, dominat de angoasa (spaima), angoasa exteriorizata prin strigat, anxietate, inadaptat, claustrat fara a avea posibilitatea evaziunii. Societatea genereaza ideea mortii. Arta; Amorul - doarme intors; si-i atarna aripile de plumb; am inceput sa-l strig= cautare launtrica disperata a artei sustinuta de atitudinea pasiva a poetului exprimata prin verbul „stam”.

Arta induce poetului o stare de apasare pentru ca nu-i ofera posibilitatea atingerii absolutului, ideea fiind sugerata de afirmatia „si-i atarnau aripile de plumb”.

Arta sustine ideea mortii prin echivalenta dintre amor si plumb.Sentimentul dominant al poeziei este angoasa.

„Dormea intors amorul”- iubirea ca simbol al degradarii.

„am inceput sa-l strig”- incercarea esuata de evaziune.

„Stam singur in cavou”- spatiu intim, poetul isi exprima atat pasivitatea cat si singuratatea „stam singur”.

„Dormeau adanc sicriele de plumb”- sugereaza ideea de apasare, obsesia mortii .

Lectii Romana

Universul - geneza si evolutie

Universul reprezinta totalitatea corpurilor si relatiilor cosmice.

Lectii Romana

Criticismul junimist

Junimea este o societate infiintata in 1863 la Iasi. Fondatori: Titu Maiorescu, Petre P. Carp, Iacob Negruzzi, Theodor Rosseti.

Top