Traditionalismul presupune in sens larg o atasare fata de valorile traditiei, de specificul national si o respingere a tot ce este inovator\nou. In sens restrans este un curent literar aparut in prima parte a secolului al XX-lea care se orienteaza catre folclor, civilizatie rurala, etnic si etnografic.
Traditionalistii resping cultura civilizatiei urbane (moderne), conserva interesul pentru valorile nationale si continua demersul celor de la Dacia literara si al junimistilor, dar intr-o maniera radicala.
Traditionalismul inglobeaza 3 mari directii: samanatorism, gandirism si poporanism.
1. Samanatorism
Nicolae Iorga, revista Samanatorul.
Idei:
- Idilizarea satului si a taranului
- Elogiul dreptatii
- Prezentarea unor evenimente placute (cadru idilic)
- Prezinta civilizatia urbana drept un factor destructiv al sufletului unui popor
Reprezentanti: Goga, Cosbuc, Emil Garleanu.
2. Poporanism
- Curent literar si politic dezvoltat in Europa de est si centrala si introdus la noi de Constantin Stere. Revista in care directia este promovata este „Viata romaneasca” condusa de Gabaret Ibraileanu.
Deosebiri fata de samanatorism: evoca o exitenta chinuita a taranului; considera ca intelectualii ar trebui sa „lumineze” satele; prezinta o lume dominata de boli si de lipsa educatiei care duc la disparitia satului romanesc.
Reprezentanti: Agarbiceanu, Gala Galaction.
3. Gandirism
- Nume dat de revista Gandirea
- Printre teoreticieni se numara Nichifor Crainic cu articolul manifest „Sensul traditiei”
- Gandiristii isi propun reprezentarea unui sat arhaic, dominat de mituri si credinte stravechi; ei evoca trecutul istoric intr-o maniera mitica; pun accent pe religia ortodoxa si afirma apartenenta la Orient.
Reprezentanti: Pillat, Blaga, Voiculescu, Arghezi.
