Stilul publicistic

Stilul functional este o varianta a limbii literare care capata o destinatie speciala in functie de mesajul formal.

Limba literara- este varianta limbii nationale caracterizata printr-un sistem de norme si printr-un character cultural ingrijit.

Stilurile functionale recunoscute de majoritatea lingvistilor sunt:

1. Stilul juridic
2. Stilul tehnico-stiintific
3. Stilul beletristic-opere literare
4. Stilul colocvial
5. Stilul publicistic/journalistic

Stilul publicistic se mai numeste si journalistic

Textul publicistic are rol de informare si mediatizare a unor evenimente politice, sociale, economice, culturale, sportive. Deasemenea textul publicistic are si rol de influentare a opiniei publice.

Trasaturile stilului publicistic:

• Stilul publicistic prezinta in general doua tipuri de comunicare: comunicarea afectiva si informativa( jurnalistul isi exprima atitudinea);
• Textul publicistic exprima o tendinta, o atitudine;
• Textul publicistic poate avea forme diferite: poate fi interviu, reportaj( jurnalistul se afla la fata locului), masa rotunda(un articol in care este prezentata intrunirea unor oameni politici), cronica (prezinta aparitia unor noutati), stire (articol scurt care prezinta informatii fara detalii), corespondenta ( reviste literare);
• In functie de subiectul prezentat unele texte se apropie de stilul stiintific (prin neologismele prezente care apartin unor terminologii in domeniu sau se apropie de stilul beletristic sau de stilul colocvial);
• Textele publicistice sunt insotite de mijloace extralingvistice: fotografii, scheme, tabel.
• Textul publicistic reflecta realitatea imediata;
• Textul publicistic respecta in general normele limbii literare, recurge la figuri de stil si procedee retorice (comparatii, antiteze, hiperbole, enumeratii, mai rar metafore sau simboluri);
• Utilizeaza titluri care socheaza cititorul sau formulari eliptice. Uneori textul publicistic foloseste o tonalitate polemica;
• Textul publicistic foloseste uneori clisee lingvistice;
  • ex: Eminecu, luceafarul poeziei romanesti;
• In general textele lingvistice folosesc un limbaj accesibil;

Caligrama este o specie literara adesea in versuri in care tema este prezentata prin ordonarea sunetelor sau cuvintelor astfel incat sa formeze imaginea picturala a acesteia.

Interesul fata de ceea ce comunica partenerul.

Toti actantii trebuie sa aiba un anumit interes pentru a participa la dialog.

Participarea efectiva (afectiva) la dialog.

Particparea este necesara intr-un dialog, deoarece daca un participant nu raspunde atunci el ramane cu statutul de martor.

Formularea unor replici potrivite ca lungime ( astfel incat nici unul dintre parteneri sa nu acapareze discutia).

Dialogul presupune participarea a cel putin doi actanti. Daca numai unul isi expirma opiniile fara implicarea altor persoane, atunci acea persoana poarta un discurs si nu un dialog.

Exprimarea clara si coerenta a opiniilor

Participantii au nevoie de un limbaj clar astfel incat sa poate fi intelesi de catre ceilalti.

Neintreruperea partenerilor (rabdarea de a asculta).

Neintreruperea unui participant nu este politicos dar poate ca acestuia ii scade si interesul de a mai purta o conversatie.

Capacitatea de a intelege si de a comunica ideea din replica anterioara.

Dialogul in desfasurare trebuie sa fie  inteles si de ceilalti parteneri.

Cuvintele valiza sunt cuvinte nou formate prin alaturarea sau amestecul a doua sau mai multe cuvinte deja existenete in limba.

Deraierea de sens este un procedeu prin care este pastrata doar partea de inceput a unui cuvant (pot fi cateva litere sau o singura litera, cea cu care incepe cuvantul) restul fiind inlocuit cu un cuvant cu sens opus, ceea ce duce la o contradictie.

Nonsensurile sunt jocuri de cuvinte bazate pe asocierea contradictorie a unor cuvinte.

Comunicarea este procesul prin care un mesaj este transmis de la o sursa catre un destinatar cu ajutorul unu cod si al unui canal intr-un anumit context.

Elementele comunicarii sunt:

1. Emitatorul( cel care formuleaza si transmite un mesaj);
2. Receptorul( care primeste si decodifica un mesaj);
3. Codul (repezentat de gesturi, pozitii ale corpului, vestimentatie, semnale sonore sau vizuale);
4. Intaltuirea acestor elemente produce mesajul, canalul este modalitatea prin care un mesaj poate fi transmis. In general canalul poate fi auditiv (in cazul in care mesajul este unul oral), vizual( canal scris);
5. Contextul ( este reprezentat de statutul social economic sau profesional sau varsta actantilor);
6. Locul desfasurarii actiunii.;
7. Momentul desfasurarii actiunii;
8. Supozitiile actantilor.

Emitator (locutor)- functia emotiva

• Receptor(alocutor)- functia conativa, persuasiva
• Mesajul- functia poetica
• Codul- functia metalingvistica
• Canalul- functia fatica
• Contextul(referentul)- functia referentiala