Simbolismul

 

Termenul de simbolism ii apartine lui Jean Moreas care publica la 18 septembrie 1886 in revista „Le figaro” manifestul intitulat simbolism. 

 

Prin trasaturile sale simbolismul contribuie la crearea conceptului modern de poezie. In principal simbolismul apare ca un protest  impotriva existentei sociale moderne reprezentate istoric de burghezie; prin urmare poezia are rolul de a transfigura realitatea, simbolistii propunand urmatoarele mijloace de transfigurare: 

 

• Analogia (auditia colorata, corespondenta sau sitestezie) consta in echivalenta dintre imaginile olfactive, tactile, cromattice, muzicale etc. care corespund in plan afectiv.
• Folosirea sugestiei (simbol)= figura de stil prin care se exprima o idee sau o traire cu ajutorul unui obiect ce apartine lumii fizice pe baza unei analogii.
• Muzicalitatea limbajului realizata in textul simbolist prin: repetitia unor cuvinte, aliteratii si asonante, refrenul laitmotiv, paralelism sintactic, cuvinte din aria semantica a muzicii (produc sunete dizarmonice care deranjeaza). 

 

Arii muzicale: fanfara, marsul funebru, diverse zgomote (scartaitul), verbe auditive.

 

Cultivarea versului liber, cultivarea vagului, imprecisului; se realizeaza prin indeterminare spatio-temporala, substantive articulate cu articol nehotarat, cuvinte din aria semantica a incertitudinii „se pare”, „probabil”, „poate” ect., substantive abstracte. 

 

Disparitia sentimentului si inlocuirea acestuia cu senzatii stranii, stari sufletesti nedefinite, dorinta de evaziune realizata prin reverie (cel mai adesea), respingerea prozaismului ( ceea ce este comun, banal).

 

Principalii reprezentanti ai simbolismului romanesc sunt : Alexandru Macedonski, Stefan Petica, Dimitrie Anghel, Ion Minulescu, George Bacovia.Preferinta pentru spatii arhitecturale – „Sete se spatiu” pana catre vid.   Natura este prezentata precum o proiectie a interiorului.