Pasoptismul

Este expresia romaneasca a romantismului, dar imbina in asamblu manifestarilor sale si elemente clasice, fapt care demonstreaza ca literatura romana nu a parcurs acest curent.

Numele este dat de miscarea politica, economica si sociala cunoscuta sub numele de Revolutia de la 1848.

Contextul in care s-a format miscarea literara pasoptista este dat de existenta unei preocupari pentru dezvoltarea literaturii romane, tinand cont si de necesitatea unei sincronizari cu literatura europeana a momentului.

In 1829 la Bucuresti apare gazeta „Curierul romanesc” sub conducerea lui Ion Heliade Radulescu si la Iasi 1829 „Albina romaneasca” sub conducerea lui Gheorghe Asachi.

Forma organizata a pasoptismului apare in 1840 odata cu aparitia revistei „Dacia literara” aflate sub conducerea lui Mihail Kogalniceanu. In primul numar al revistei acesta publica o „introductie” in care prezinta programul revistei si care poate fi considerat un veritabil manifest al romantismului romanesc. Autorul dupa ce reproseaza dezinteresul pentru literatura, prezinta relatia de determinare dintre originalitatea unei literaturi si necesitatea din FOLCLOR, ISTORIA SI FUMUSETILE PATRIEI.

Miscarea din jurul „Daciei literare” este un curent national. Se doreste prin limba si literatura unirea cu romanii din toate provinciile.

Natura este o tema de inventie romantica (in pasoptism natura este un simplu decor. Odata cu Eminescu ea devine „stare de spirit”).

Kogalniceanu sustine astfel inspiratia din principalele teme romantice.

In conceptia istoricului literar Paul Cornea, romantismul sud- est european se intinde pe o perioada cuprinsa intre aproximativ 1830 si 1870|1880. Acestei perioade ii sunt carateristice aparitia ziarelor si a revistelor, nasterea genurilor literare moderne, inceputul profesionalizarii scrisului, constituirea unei productii beletristice adaptate paturilor mijlocii. Este impresionant felul in care pasoptistii se afirma individualitatii romanesti; pasoptistii sunt creatorii unui precedent in literatura romana. Virgil Nemoianu in „The taming of romanticism” vorbeste despre existenta a doua etape : HIGH ROMANTICISM, BIDERMEIER ROMANTICISM.

In viziunea istoricului, perioada propriu-zis romantica se iveste dupa 1830 sub numele de generatie pasoptista. Aceasta este urmata de cea post-pasoptista in componenta careia intra scriitorul dupa 1848.

Debutul poetului Vasile Carlova in 1830 deschide seria scrierilor romantice.

Prin raportarea romantismului la Clasicism si la realism acesta se distinge ca fiind o literatuta a sentimentelor si a fanteziei.

Serban Cioculescu se dovedeste a fi unul dintre contestatarii calitatilor romantismului romanesc, pe motiv ca noi nu am cunoscut in mod direct atingerea romantica, asa cum este cazul altor culturii europene.

In Europa secolului al XVIII-lea se raspandeste si se impune modelul francez; drept onsecinta aceasta influenta este adoptata si de catre tarile romane la inceputul secolului al XIX-lea. Se observa ulterior transpunera acestei influente in forme ilare (ironice), ridiculizate de catre scriitori, din cauza imitarii excesive.

Nicolae Manolescu in „Istoria critica a literaturii romane” vede romantismul ca pe o abatere semnificativa de la modelele oficiale (francez, englez, german).

In cadrul acestui curent el evidentieaza o trasatura care apare doar la noi: opozitia sat-oras corespunzatoare cele dintre natura si civilizatie. Diferentierea sat-oras este facuta ca urmare a considerentului ca satul pastreaza traditiile dar si sufletul adevarat al unui popor.

Proza in pasoptism penduleaza intre memorie si imaginatie. La inceputurile prozei europene a existat o preferinta pentru memorie, scrierile avand la baza evenimente traite fapt care a influentat si proza secolului al XIX-lea la noi. Prin preocuparea specifica prozei pasoptiste (literaturaturizarea memoriei) se explica sincronizarea acesteia cu proza din restul Europei.

Se constata preferinta prozatorilor pasoptisti pentru retorism, fiind promovata melodrama (se amesteca scrierile melodramatice cu cele biografice dar si istorice). Proza narativa ( in pasoptism exista si o proza tematica) cuprinde nuvela si romanul. In pasoptism se puteau citi doua tipuri de nuvele, cea istorica „Alexandru Lapusneanu” si ce sentimentala „Zoe”, „O alergare de cai”, „Duduca mumuca”. O tentativa de roman este „Tainele inimii”- Kogalniceanu. Drame istorice „Despot-Voda” B.P. Hasdeu.

Reprezentanti ai pasoptismului: Vasile Carlova, Nicolae Balcescu, Alecu Russo, Grigore Alexandrescu, Dimitrie Bolintineanu, Nicolae Filimon, Ion Ghica, Ion Heliade Radulescu, Vasile Alecsandri (pasteluri, chiritele, teatru, proza), Bogdan Petriceicu Hasdeu, Alexandru Odobescu „Pseudokinegeticos”

 

Alte trasaturi ale romantismului :

  • Exacerbarea sensibilitatii, a imaginatiei si a intuitiei.
  • Pledoaria pentru o literatura nationala inspirata din istorie si din folclor.
  • Teme si motive specifice: visul, calatoria, ruinele.
  • Procedeul specific este antiteza.
  • Pentru prima data in pasoptism apare motivul fetei moarte.
Universul reprezinta totalitatea corpurilor si relatiilor cosmice.
Junimea este o societate infiintata in 1863 la Iasi. Fondatori: Titu Maiorescu, Petre P. Carp, Iacob Negruzzi, Theodor Rosseti.
Top