Avangarda provine din frantuzescul „avant-garde” si literal s-ar traduce „grup care merge inainte”.
Avangarda desemneaza o atitudine estetica, o incercare de depasire a formelor artistice invechite. Desi toate curentele au avut un caracter de avangarda, termenul se foloseste pentru a desemna curentele si tendintele literare de la inceputul secolului al XX-lea: dadaism, futurism, suprarealism, constructivism, integralism.
Avand un spirit militant avangarda literara protesteaza prin repulsie fata de prezent si prin negarea valorilor consacrate (negarea conventiilor lierare, negarea idealurilor invechite etc.).
Literatura avangardista se caracterizeaza prin: umor negru, absurd, grotesc, ludic, forme nihiliste.
Majoritatea manifestarilor de avangarda au ca obiectiv descatusarea spirituala, eliberarea de istorie, societate, cultura.
Printre procedeele literaturii de avangarda se numara: parodia, umorul negru, sarcasmul. Si ca forme de manifestare, ea apeleaza la montaj, colaj, tehnica reportajului, distrugerea logicii si sintaxei, tehnica asociatiei libere.
Trasaturile avangardei
Spiritul negator: se manifesta sub forma negatiei; constituie un motor al gandirii si al imaginatiei scriitorului avangardist; isi gaseste explicatia in conditionarile interne; nu exprima o solutie literara, ci mai curand una existentiala; efectele atitudinii negatoare se percep si la nivelul limbajului poetic.
Criza literaturii: considera ca literatura si arta trecea printr-o criza; vizeaza o cauza a dezvoltarii spiritului negator; vizeaza toate aspectele sub care se manifesta literatura – formele institutionalizate, continuturile exprimate, motivele si temele valorizate in perioadele literare anterioare, impartirea pe genuri si specii literare.
Spiritul ludic: reprezinta o alternativa a spiritului negator; este implicat in „ comedia literaturii” scrisa si interpretata de avangardisti; sustine capacitatea poetului avangardist de a schimba „mastile”, poetul-personaj, poetul-clovn; contribuie la valorificarea motivului „lumea ca spectacol”.
Destructurarea textului poetic: constituie o consecinta a atitudinii negatoare fata de literatura; atinge toate nivelurile constitutive ale textului – prozodic, sintactic, stilistico-retoric; atrage dupa sine anularea distinctiilor gen.
Primatul existentei: neincrederea in literatura; instituie opozitia dintre existenta si literatura; modifica statutul creatorului de literatura (de fapt refuzul acestui statut).
Estetica avangardei
Principalele orientari avangardiste:
Dadaismul: termenul provine de la frantuzescul „Dada” = a) termen copilaresc pentru desemnarea unui cal; b) idee fixa, obsesie.
Intemeietorul curentului, este considerat Tristan Tzara. Curentul porneste din jurul unei grupari de la Zurich. Negand orice scoala, Tzara afirma „ dada este moartea spiritului”. Miscarea este una nihilista, anarhica, urmand negarea si rasturnarea valorilor, dezorganizarea compozitiei , folosirea colajelor si pregateste aparitia suprarealismului in artele plastice si literaturii. Discursul poetic este destructurat, cuvintele nu au legaturi semantice, discursul este dezagregat.
Dadaistii organizeaza spectacole scandaloase, expozitii socante, fac declaratii incendiare si odata cu abolirea logicii se proclama primatul absolut al spontaneitatii.
Constructivism: reprezinta un curent artistic si literar (ce se manifesta in literatura si arhitectura) si se caracterizeaza prin tendinta de a apropia arta de formele industriale, de a cultiva analogiile dintre om si masina, insistand asupra miscarilor mecanice\ automate. Doctrina estetica a fost formulata in 1920.
Revista „Contimporanul” aparuta in 1922 este „organ” al constructivismului romanesc.
Futurismul: miscare literara de avangarda aparuta in Italia 1909 care i-a atitudine impotriva traditiei.
Trasaturi: negare, accent pe mecanic, influentatii de filozofie lui Nietzsche.
Futurismul romanesc implica ironizarea cliseelor poetice, texte ludic ironice, stilul este telegrafic.
Integralismul: integreaza influente futuriste si dadaiste, pune accent pe cultivarea imagismului, se urmareste eliberarea de gandirea logica, cele mai frecvente teme sunt visul, hazardul, spontaneitatea actului creator.
