1. Nivelul fonetic
La acest nivel se descopera si comenteaza prezenta urmatoarelor figuri:
Ø Afereza- suprimarea unui sunet sau a unui grup de sunete aflat in pozitie initiala intr-un cuvant: vreme-nchisa
Ø Apocopa- suprimarea unui sunet sau a unui grup de sunete aflat in pozitie finala: far-de veste
Ø Sincopa- suprimarea unui sunet sau a unui grup de sunete aflat in interiorul cuvantului: alt’data
Ø Aliteratie-repetitie consonantica cu efect eufonic, onomatopeic sau simbolic: Prin visini vantul in gradina/ Catand culcus mai bate-abia(Cosbuc).
Ø Asonanta- repetitia unei vocale accentuate in doua sau mai multe cuvinte: Ale turnurilor umbre peste unde stau culcate (Grigore Alexandrescu).
Ø Cuvantul-Valiza- fuzionare a doua cuvinte care au un anumit numar de caracteristici formale comune. Aceste cuvinte se suprapun partial, cand au si o asemanare fonetica: a furgasi=a fura+ a gasi, femartie=februarie+martie.
Ø Diereza- fenomen invers sinerezei, constand in multiplicarea vocalelor: Oceanul de ninsoare, in loc de o-cea-nul.
Ø Metateza- consta in schimbarea ordinii sunetelor intr-un cuvant, renumeratie pentru renumeratie.
Ø Palindromul- cuvinte sau sintagme care se citesc la fel si de la dreapta la stanga si invers:capac, sus, Ana, rar.
Ø Parigmenon- figura ce presupune repetarea, in acelasi vers, a cuvintelor care fac parte din aceeasi familie lexicala, repetitia avand efect eufonic: Singur fuse indragitul, singur el indragitorul (Eminescu).
Ø Poliptotonul- figura de sunet cu implicatii semantice, care consta in repetarea aceluiasi cuvant, cu forme diferite: E stapanul fara margini peste marginile lumii(Eminescu).
Ø Sinereza- reprezinta unirea a doua vocale intr-un diftong sau monoftongarea: sara in loc de seara.
Ø Rima, fiind definita ca omofonia ultimelor vocale accentuate din versuri succesive, este considerata o figura de sunet.
2. Nivelul lexical
Pentru analiza din acest punct de vedere, sunt relevante urmatoarele aspecte:
· Categoriile lexicale- arhaisme, regionalisme, cuvinte populare, neologisme, elemente de jargon, argou, termeni stiintifici.
· Clase semantice-sinonime, antonime, omonime, paronime, pleonasm, tautologie.
· Mijloace de formare a cuvintelor- derivare, compunere, conversiune.
· Campul lexico-semantic-> in text pot fi detectati termeni care se grupeaza in jurul aceleasi notiuni: plumb la Bacovia.
3. Nivelul morfo-sintactic
Investigarea textului presupune si comentarea figurilor de constructie.
§ Chiasmul simplu- asezarea in cruce -> repetarea lexicala a cel putin unuia din termenii simetriei- schema AB BA: Toate-s vechi si noua toate(Eminescu).
§ Chiasmul complex- sunt puse in paralel aceleasi elemente lexicale, dar cu functiile gramaticale inversate: slova vorbelor tocita/ Vorba slovei prihanita(Arghezi).
§ Elipsa- suprimarea unui constituent dintr-un enunt: Si bea din plin vartejul starnit in preajma ta/ Cum, altadata, boarea padurilor terestre( Ion Barbu).
§ Hipalaga- numita si epitet imposibil, presupune tot o rupere in ordinea fireasca a unei sintagme, prin plasarea unui determinant pe langa un alt cuvant, fata de care nu se subordoneaza, creand ambiguitate: Lacul codrilor albastru(Eminescu- in loc de lacul albastru sl codrilor).
§ Hiperbatul- scoaterea in afara cadrului normal al frazei a unui dintre constituentii ei ficsi (dislocare sintactica): Trandafiru arunca rosii.../Trandafiri arunca tineri (Eminescu).
§ Inversiunea- schimbarea in ordinea constituentilor frazei: Ale turnurilor umbre peste unde stau culcate (Alexandrescu)
§ Paralelismul sintactic- procedeu prin care se repeta, in acelasi vers sau in versuri succesive, acelasi tipar sintactic, de obicei este generat de repetitie: Si daca... (Eminescu).
§ Polisindetonul- repetitia marcilor coordonarii, punand in evidenta relatia sintactica: Si ploua si ninge/ Si ninge si ploua (Bacovia).
§ Repetitia- reluarea unui element cu aceeasi valoare: Care vine, vine, vine, calca totul in picioare (Eminescu).
§ Zeugma- folosirea unui cuvant (predicat, atribut, complement) intr-o relatie gramaticala cu mai multe cuvinte din propozitie/ fraza: Mandrului geniu si nalt/ Al luminei (Eminescu).
4. Nivelul stilistic
Cuprinde figurile semantice, de gandire retorice(acestea alcatuind sfera figurilor stilistice)
FIGURI SEMANTICE:
o Comparatia
o Epitetul
o Metafora
1. In praesentia:Luna, tu stapana marii (Eminescu)
2.in absentia:Sfertul lumii de apus/S-a urcat nitel sus(Arghezi)
3.metafora-apozitia:Leoaica tanara-iubirea(Stanescu)
4.metafora genitivala:Cuibul vesniciei(Blaga)
5.metafora verbala:Zilele albe, iata, au inceput sa plece(Arghezi)
6.metafora adjectivala:( epitet metaforic):Limba Scamoasa(Arghezi)
7.la Blaga-metafora plasticizanta si revelatorie
PERSONIFICAREA
FIGURI DE GANDIRE
o Antiteza
o Litota- presupune a spune mai putin, dar a semnifica mai mult- El vine-asa, de dragul lui,/ Cand vine (Cosbuc); in subtext se intelege ca este vorba de un sentiment mult mai puternic decat cel care este afirmat
o Hiperbola
o Oximoronul- epitet imposibil, asociind doua cuvinte cu sensuri contradictorii: dureros de dulce, luminoasa umbra (Eminescu)
o Climaxul- gradatia ascendenta- caci eu iubesc/ si flori, si ochi, si buze si morminte(Blaga)
o Anticlimaxul- gradatie descendenta: Toti au plecat, de cand si plecat/ Toti s-au culcat, ca tine, toti au innoptat,/ Toti au murit de tot (Arghezi)
FIGURI RETORICE
o Interogatia retorica
o Invocatie retorica
5. Nivelul imaginilor artistice(vezi elemente compozitionale)
6. Nivelul prozodic
o Rima- potrivire sonora in finalul versurilor.
Tipuri de rima:
a). In functie de felul in care se repeta vocalele ce o compun:
1. imperecheata- aa bb
2. incrucisata abab
3. monorima
4. inlantuita aba, bcb, cdc
b). In functie de accent
1. feminina( silabele finale neaccentuate)
4. hiperdactilica/ peonica (cuvantul are accentul pe a patra silaba)
o Masura- numarul silabelor ce compun un vers
-versuri scurte (7-8 silabe, specifice poeziei populare)
- versuri lungi (peste 10 silabe)
o Ritmul- succesiunea silabelor accentuate si neaccentuate dintr-un vers
-iambic- a doua accentuata
-trohaic-prima accentuata
-dactilic- o silaba accentuata+ 2 accentuate
-ambibrahic- prima neaccentuata+accentuata+neaccentuata
-anapestic-2 silabe neaccentuate+ accentuata
o Versul alb- vers lipsit de rima
o Versul liber- vers lipsit de rima si de ritm, avand masura variabila
