Neomodernismul marcheaza perioada imediat urmatoare celui de-al doilea razboi mondial. Acesta presupune o revigorare a poeziei si a formelor de expresie in general.
Acesta este o continuare a modernismului din perdioada interbelica numita de unii replay-modernism, de Nicolae Manolescu remake-modernism, de Mircea Cartarescu tardo-modernism.
Trasaturi: expansiunea imaginatiei, luciditate si fantezie, sensibilitate si ironie, exotism si confesiune, ermetism, diversitatea metaforelor, insolitul imaginilor artistice, intoarcere la elementar, la simtire autentica.
Neomodernistii isi propun conform conceptiei lui Heidegger „ruperea cuvintelor si eliberarea esentelor”. Pentru a intelege neomodernismul trebuie sa avem in vedere miscarile si gruparile literare ce-l anunta.
O prima miscare ar fi aceea a poetilor de la revista „Albatros”. Exemplu: Ion Caraion, Geo Dumintrescu. Acestia contesta formula „arta pentru arta”, sunt nonconformisti, renunta la lirismul idilic al traditionalistilor, prefera poezia cu accente sarcastice.
„Suntem o generatie fara dascali si fara parinti spirituali. Ne caracterizeaza revolta, ura impotriva formelor, negativismul. Detonam, umar la umar literatura”. (Geo Dumitrescu)
O alta miscare importanta „Cercul literar de la Sibiu” . Atat miscarea cat si manifestul ei sunt extrem de importante pentru ca traseaza directiile neomodernismului si pentru ca numele pentru care se impun sunt importante in contextul inovarii literaturii.
Ei se revendica de la Maiorescu si Junimea si propun inovarea literaturii fara a uita latinitatea. Reprezentanti: Stefan Augustin Doinas, Radu Stanca. Poeti cu adevarat valorosi sunt cei ce se incadreaza in generatia `60. Exemplu: Nichita Stanescu, Marin Sorescu, Leonid Dimov.
Onirismul
Grupare constituita in 1964 promoveaza literatura fantastica, poezia suprarealista si respinge arta cu tendinte.
