Marin Preda debuteaza in 1948 cu volumul de nuvele „Intalnirea din pamanturi”. Alte nuvele: „Figuri”, „Ferestre intunecate”; romane „Morometii” volumul 1 (1955), 2 (1967), „Marele Singuratic” (1977), „Delirul”, „Cel mai iubit dintre pamanteni” (1980); teatru „Martin Bormann”; eseuri „Viata ca o prada”, „Imposibila intoarcere”.
Particularitatile stilistice ale operei lui Marin Preda se contureaza din ritmul lent si rabdare cu accente pe amanunte descriptive, pe detalii sugestive ale gesturilor si mimicii personajelor.
Taranii lui Marinn Preda au libertate de miscare, de exprimare, naratorul nefiind prezent in determinarea reactiilor acestora ( de aceea protagonistii sunt personaje reflectori).
Prozatorul utilizeaza o gama narativa si psihologica larga de la dialog la monolog adresat si monolog interior, conferind romanului calitati ale scriierilor de analiza psihologica.
Stilul exceleaza prin oralitate, ironie subtila creand uneori o atmosfera tragic-comica. Stilul, asemenea prozatorilor interbelici, este caracterizat de concizie, claritate, precizie.
Romanul porneste de la un fapt real din viata autorului (momentul in care tatal sau taie „salcamul copilariei”) acest eveniment sta la baza schitei „Salcamului” publicata inaintea aparitiei romanului.
Morometii: naratorul omniscient situeaza in timp si spatiu actiunea; sunt prezentate pe scurt personajelele principale, membrii familiei Moromete. Este sugerata relatia oamenilor cu timpul.
Actiunea se petrece in campia Dunarii in satul Silistea-Gumesti cu cativa ani inaintea celui de-al doilea razboi mondial, cand „timpul avea cu oamenii nesfarsita rabdare”.
Radita ---- Ilie Moromete ---- Catrina
Paraschiv Tita
Nila Ilinca
Achim Niculae
Moromete apare ca un personaj surprinzator.
Tehnica disimularii- dialog al „surzilor” – evita raspunsul, crede ca daca nu vorbeste despre un lucru, acesta nu se intampla. Astfel se marcheaza refuzul acestuia de a se adapta la schimbari.
Critica – Arca lui Noe (MOROMETII)
Nicolae Manolescu
- Romancierul face o jumatate de pas indarat, dar proza devine mai complexa = diminuarea omniscientei nu ne permite sa aflam lucruri decat treptat.
- „se pare ca timpul avea cu oamenii nesfarsita rabdare”= rabdarea este o impresie gresita a oamenilor, aflati in pragul unor imense rasturnari istorice (oamenii de felul lui Moromete care cred ca sta in puterea lor de a evita marile conflicte).
- Majoritatea personajelor din roman „par sa spuna” ceva in fiecare clipa, gesturile lor ascund un inteles.
- In Morometii exista doua personaje care joaca din cand in cand rolul unor „reflectori”: Moromete si fiul cel mic, Niculae.
-Reflectorii sunt rezerva demonstratiei.
- Doua utopii stau fata in fata:
· Utopia traditionalista, dar liberala, ingenua a tatalui ( care crede nesmintit in valorile stravechi ale clasei lui).
· Utopia revolutionara, dar dogmatica a fiului (care crede la fel de convins ca aceasta clasa e pe cale sa paraseasca scena istoriei sau cel putin sa devina de nerecunoscut).
- Ca filozofie a existentei, Niculae este un antimorometian.
- Conflictul dintre Niculae si Moromete simbolizeaza conflictul dintre doua conceptii despre taran- din acest motiv Moromete si Niculae devin reflectori.
- Se observa o contaminare a naratiunii de catre personaje prin stilul indirect liber.
- Solilocviu= monologul interior (cu voce tare).
- Ordinea ganurilor demonstreaza autenticitatea si sublinieaza caracterul psihologic al romanului.
Momente importante:
TAIEREA SALCAMULUI
„Soare mort, ciuntit si rece”- epitet multiplu cu rol anticipativ = femeia care „boceste” (isi zeleste barbatul).
„se parea ca bocetele ies chiar din pamant”- imagine hiperbolizata = atmosfera tragica, sinistra confera dramatism.
Salcamul – reprezinta stalpul de sustinere al comunitatii, legatura dintre generatii, parte integranta a naturii.
Din punct de vedere sentimental reprezinta statornicie: punct stabil de referinta; prabusirea lui anunta destramarea familiei, trecerea de la viata traditionala a lui Moromete la cea tulbure a fiului (Niculae).
Descrierea salcamului: n-ar fi vrut sa paraseasca cerul; porni spre pamant; se prabusise si imbratisa gradina. Salcamul este vazut ca o fiinta cu vointa proprie. „vaile clocotira”- imagine hiperbolizata; „Acum totul se facu mic”. In momentele de extrema tensiune Moromete actioneaza cu indiferenta.
CINA
Nila, Achim si Paraschiv stau spre partea dinafara a tindei. Acest lucru sugereaza detasarea acestora si anticipeaza plecarea de acasa. Catrina este statornica; sta alaturi de ai ei. Aceste doua ipostaze evidentieaza ruptura din familie.
Moromete sta deasupra tuturor, este capul familiei. Este aratata astfel pozitia lui superioara, privilegiata si tot astfel se pune in evidenta incercarea acestuia de a fi impartial.
Cina arata relatiile dintre membri familiei si ierarhia din cadrul ei. Sunt surprinse mentalitati precum aceea ca femeia se ocupa de treburile casei, ii serveste pe toti si nu are nimic de spus. Cina anunta si contureaza principalele conflicte.
Conflictele din volumul I:
§ Fiii si Catrina- conflictul apare datorita faptului ca aceasta nu este mama naturala a fiilor; fii o invinovatesc de situatia lor meteriala si sunt influentati de Guica.
§ Catrina si Moromete- Catrina isi revendica un pogon de pamant din cele 8 pe care le primise ca vaduva de razboi.
§ Moromete si Niculae- Niculae vrea sa studieze, iar Moromete nu-l sustine.
§ Moromete si fiii- fiii vor sa plece la Bucuresti.
§ Balosu si Moromete- Balosu era superior din punct de vedere financiar.
§ Moromete si statul- are datorii la stat. Moromete considera ca statul este cel care-l impiedica sa duca o viata linistita. In acest caz este relevanta secventa platii foncirii.
PLATA FONCIRII
Episodul se desfasoara prin acumulare de gesturi, miscari, taceri ca intr-o piesa de teatru. Toate acestea alcatuiesc un scenariu de un profund efect comic. Tehnica folosita este cea a amanarii (Moromete amana sa plateasca, amana sa accepte schimbarea).
Dupa ce-i ofera lui Jupuitu 1000 lei acesta se bucura si afirma ca l-a pacalit. Secventa reflecta filozofia de viata a lui Moromete care isi prelungeste iluzia ca poate trai ocolit de evenimente.
SCENA SECERISULUI
Scena este relevanta in contextul social al vremii. Reflecta obiceiurile taranului din campia Dunarii. Are un puternic caracter monografic.
Moromete afiseaza o atitudine nepasatoare, nu pare interesat de munca, prefera sa priveasca. Aceasta detasare ilustreaza distantarea sa.
Este relevanta intentia tot mai puternica a lui Paraschiv de a parasi familia si de a lua si o parte din banii castigati pe recolta (in timp ce secera, Paraschiv arata posomorat).
Niculae este fericit ca a scapat de oi.
Asa cum ocoleste evenimentele, Moromete evita si munca preferand sa fumeze sau sa se duca sa vada ce mai fac vecinii. Femeia are un rol ingrat.
Monologul lui Moromete
Moromete este „naratorul unei lumi ciudate care a pierit”. Intrebarile retorice accentueaza zbuciumul sufletesc al personajului. Moromete reactioneaza, recunoaste conflictele. Sunt subliniate o serie de metalitati colective. Moromete nu incearca sa se invinovateasca, ci crede ca este nevinovat.
Epica Morometilor este dominata de o puternica drama familiala izvorata din contradictiile dintre o constiinta patriarhala si aspiratiile divergente ale fiilor.
Ilie Moromete este un „pater familias”, un intarziat in lumea contemporana.
Initial nimic nu se intampla in familie fara acordul lui Moromete. Tot timpul simte povara responsabilitatii si se zbate cautand alternative, astfel el se retrage „pe undeva prin gradina” sau „prin spatele casei” si monologheaza (dialogul sau cu ceilalti esueaza de cele mai multe ori).
Tatal constata cu mahnire ca niciunul dintre fii nu trece de experienta imediata (nu se gandesc la consecinte ci traiesc doar momentul respectiv fara a crede ca vor rani pe cineva). Moromete incearca sa realizeze unitatea familiei si paradoxal ei adanceste dezbinarea.
Conflictul Niculae – Moromete reprezinta conflictul dintre doua conceptii despre taran.
Drama lui Moromete este de ordin moral nu economic. Este mai importanta linistea decat grija de a-si pierde o parte din lot. Pamantul nu mai inseamna bogatie, putere ci libertatea morala a individului in raporturile sale cu lumea, oferindu-i taranului posibilitatea de a contempla si filozofa in felul sau asupra Universului.
Cei 3 fii mai mari „vor sa uzurpe puterea tatalui” (Eugen Simion). Fuga acestora din gospodarie reprezinta cel mai zguduitor eveniment din existenta Morometilor.
Moromete este un invins in cadrul familiei sale pentru ca tentativa lui de a mentine o structura patriarhala, anacronica se ciocneste de necesitatea afirmarii celei de-a doua varste a civilizatiei taranesti reprezentate prin Nila, Paraschiv si Achim.
Caracter dominant, personaj simbolic, Ilie Moromete este pe rand „filozof, actor, naiv, disimulat”.
Moromete isi joaca rolul fara cusur. El isi exprima uimirea, nedumerirea, supararea, calculand efectul fiecarui cuvant, cautand clipa potrivita pentru fiecare replica.
Cuplul Birica-Polina, seamana cu cel construit de Rebreanu, Ion-Ana (personajul feminin este diferit in Morometii).
Comparatie intre volume
|
|
Volumul 1 |
Volumul 2 |
|
TEMA
TIMPUL
LOCUL
PERSONAJ PRINCIPAL
EVOLUTIA LUI MOROMETE |
Destramarea unei familii. Schimbarea unei societati.
Cand timpul este rabdator. De la inceputul verii pana in toamna.
Satul Silistea-Gumesti, Campia Dunarii.
Moromete.
Caracterizare directa. Era cu 10 ani mai mare decat Catrina si acum avea acea varsta intre tinerete si batranete, cand numai nenorociri sau bucurii mari mai pot schimba firea cuiva. Este autoritar in familie, dar si democratic (ii cere parerea lui Nila despre plecarea lui Achim). Inteligent (vorbeste singur deoarece „nu are cu cine”). Este ironic „De ce sa fugiti, fratioare, le-as fi spus, incet nu puteti sa mergeti?” |
Destramarea satului traditional. Schimbarea unei societati.
Cand timpul nu mai avea rabdare. Din 1934 pana in 1962 (24 de ani). Ultimii 10 ani sunt relatati in cateva pagini ( elipsa narativa\tehnica rezumatului).
Silistea-Gumesti; Palamida- unde este Scoala de partid a lui Niculae; Bucuresti.
Niculae.
Moromete decade chiar daca isi reface averea. Primele capitole distrug imaginea lui Moromete, aratandu-l lipsit de glorie. Autoritatea sa in sat se diminueaza. Moromete se schimba, arata ca doborat de o boala „mergea cu fruntea in pamant, nici incet, nici grabit si nu se uita nicaieri”. |
Limbajul lui Moromete este conturat de prezenta argoului si a ironiei. Este utilizata tehnica disimularii ( nu raspunde direct) ofera raspunsuri cu subinteles. Prin limbaj este subliniata latura sa de filozof si autoironia.
Oralitatea proprie, asemanare cu limbajul folosit de Creanga. Anecdota este specifica lui Moromete (presupune caracterul pitoresc al intamplarilor pe care le povesteste). Naratorul din „Morometii” dar si protagonistul romanului ne prezinta viata ca un spectacol ( prin recuzita, prin acumularea de gesturi, prin replici, prin „ritualurile” la care participa taranii).
Ilie Moromete este un om al replicii care prin cuvant comunica si se comunica, atragand si celelalte personaje in acest joc.
La nivelul constructiei functioneaza o multitudine de procedee care determina crearea unui personaj viu, memorabil, un lider de opinie, un comentator al zialelor din poiana fierariei lui Iocan.
Moromete este un taran atipic, o exceptie, o prezenta de o izbitoare originalitate.
Relatia incipit- final
Volumul 1:
Tehnica circulara- simetrie intre final si incipit. Se face referire la relatia omului cu timpul. Timpul trece greu, are nesfarsita rabdare cu oamenii. Aparent omul este cel care domina timpul.
Moromete este neclintit in fata timpului. In final timpul nu mai are rabdare. Cu timpul nu se produce nicio schimbare, ci doar personajele se schimba, Moromete accepta ca este dominat de pamant.
Stendhal prezinta ca romanul realist sa ilustreze felii de viata. Totul este prezentat extrem de detaliat ceea ce confera ideea de timp lent, pe cand in al doilea volum evenimentele se precipita.
Inca din incipit sunt prezentate relatiile dintre oameni ( numarul de copii, numele lor). Sunt anuntate viitoarele conflicte, este prezentat felul de a fi al personajelor. Autoritatea lui Moromete in final se diminueaza. Aparenta supunere a fiilor ce in final fug de acasa. Aparent se rezolva conflictul cu Niculae (il lasa la scoala). Rezolvarea problemei banilor ( Moromete renunta la ceea ce nu voia sa renunte-pamant- pentru plata fonciirii).
CRITICA
Eugen Simion „Scriitori romani de azi”.
In volumul al doilea ritmul epic se schimba, existenta sociala este mai concentrata, oamenii apar invadati de intamplari. Statul intra intr-un proces rapid de destramare.
In volumul al doilea proza este mai densa, gesturile personajelor nu mai au aceeasi spontaneitate, naratiunea se complica.
Din romanul unui destin „Morometii” devine romanul unei colectivitati si al unui civilizatii sanctionate de istorie.
Un element de originalitate la Preda este acela ca transforma existenta intr-un spectacol.
Morometii stau sub un clopot cosmic si drumurile mari ale istoriei trec prin ograda lor.
Adevarata infragere a lui Moromete apare cand omul creator este invins de omul social.
Este utilizat stilul anticalofil (fara bodoabe artistice), sunt folosite regionalisme, termeni argotici si este prezenta si oralitatea.
Roman realist: viata, traditiile, monografia satului evidentiata in scena secerisului, cand joaca la Balosu, cand fluiera baietii la portile fetelor, cand jelesc femeile. De asemenea sunt folosite si toponime.
Personajele sunt verosimile, autenticitatea este conferita de mai multe elemente (pluriperspectivismul din final, ordinea aleatorie a gandurilor din solilocviu).
