Modernismul - miscarea radicala a celor mai recente forme de expresie in planul creatiei. Modernismul se opune traditionalismului.
Termenul uneori se confunda cu „modern”, Edgar Papu afirmand ca modernismul este partea cea mai noua a modernismului.
In sens restrans, termenul desemneaza miscarea literara constituita in spatiul hispano-american, miscare ce orineteaza poezia (la sfarsitul secolului al XIX si inceputul secolului al XX-lea) spre o estetica a rafinamentului si a sinceritatii.
In literatura romana, modernismul apare ca urmare a tezei lui Eugen Lovinescu asupra dezvoltarii. Acesta dezvolta si explica conceptul in „Istoria civilizatiei romane moderne” si in „Istoria literaturii romane contemporane”.
Tendinta modernista sustine:
- Sincronizarea literaturii cu literatura europeana.
- Promovarea tinerilor scriitori.
- Existenta unui spirit al veacului.
- Literatura de inspiratie urbana.
- Trecerea poeziei de la epic la liric.
- Dezvoltarea romanului psihologic.
Gruparea de la Sburatorul cuprinde revista si conacul cu acelasi nume. Revista apare la Bucuresti in 1919 pana in 1921. A doua etapa 1926-1927 a aparitiei sub conducerea lui Eugen Lovinescu.
Obiectivele gruparii:
Promovarea tinerilor scriitori: ii descopera pe Camil Petrescu, George Calinescu, Ion Barbu si ii incurajeaza pe unii scriitori care deputasera deja in alte reviste cum ar fi Liviu Rebreanu, Hortensia Papadat Bengescu.
Imprimarea unei tendinte moderniste in literatara romana. Lovinescu afirma existenta unui spirit al veacului ( o tendinta generala in literatura europeana). El propune astfel sincronizarea cu acest spirit, dand astfel o noua interpretare teoriei maioresciene a formelor fara fond. El considera ca exista anumite culturi inalte la nivelul carora trebuie sa ne ridicam prin prelucrarea formelor care isi pot crea ulterior fonduri.
Lovinescu propune depasirea spiritului provincial ( ceea ce nu implica eliminarea sau contestarea valorilor traditionale).
Uneori Lovinescu ajunge sa nu tina cont de propriile teze, mai ales avand in vedere faptul ca acesta aprecieaza in mod deosebit romanul „Ion”.
Lovinescu priveste cu reticenta avangardismul, considerandu-l un modernism dirijat ( in sens general, modernismul include miscarile anticlasice, anticonservatoare, antitraditionaliste: dadaism, futurism, expresionism, suprarealism etc. )
Simbolismul este prima miscare reformatoare de factura modernista. Avangardismul este o forma extrema a modernismului.
Spiritul veacului
Sincronismul= actiune uniformizatoare a timpului asupra vietii sociale si culturale. Spiritul timpului e firul conducator al istoriei in controversele faptelor.
Unde se maifesta spiritul veacului?
Avand in vedere mijloacele dezvoltate de comunicare si transmitere a informatiei raspunsul la aceasta intrebare este oferit cu fermitate: pretutindeni.
Mutatia nu implica progresul
Mutatia implica numai o variatie. Operele nu sunt comparabile decat in sanul aceluiasi continut.
Teoria sincronismului a fost elaborata prin adoptarea teoriei imitatiei a sociologului francez Gabriel Tarde.
Reviste moderniste: „Romania literara” apare din perioada interbelica; „Sburatorul”; „Jurnalul literar”.
Modernismul experimenteaza numeroase tehnici; elanul dionisiac nu lipseste, dar actioneaza sub controlul apolinicului.
Lexicul este extrem de variat: neologisme, cuvinte abstracte, inventate (Barbu); arhaisme, cuvinte argotice (Arghezi), termeni religiosi; simboluri (Blaga).
In perioada modernista eminescianismul este continuat prin: poezia de meditatie filozofica (Blaga); limbaj metaforic (Blaga); prin responsabilitatea creatorului fata de popor (Arghezi); valorificarea folclorului, a credintelor populare etc. ( Blaga, Arghezi, Barbu); prin cultul stramosilor (Arghezi).
Simbolismul este continuat prin teme si motive prin simboluri.
