Poezia face parte din volumul „Viziunea sentimentului”.
Titlul : Leoiaca tanara, iubirea – metafora a iubirii urmata de apozitie ce decodifica metafora anterioara. Titlul are rol anticipativ si exprima viziunea poetica asupra iubirii. Leoaica tanara- sugereaza intensitatea sentimentului, agresivitatea, vitalitatea.
Tema : iubirea si efectele devoratoare asupra eului liric, precum si consecintele pe care sentimentul le are asupra relatiei, raportul dintre eul liric, lumea exterioara si sine.
Structura : poezia este alcatuita din 3 strofe inegale ce corespund celor 3 idei poetice.
„ Ma pandise-n incordare mai demult” – eul liric era constient de existenta ei dar abia acum realizeaza ce impact a avut asupra sa.
„colti albi mi i-a infipt in fata” – sugereaza spontaneitatea, faptul ca iubirea l-a luat prin surprindere, pe nepregatite; „colti albi” = agresivitatea.
Prima strofa reflecta aparitia brusca a iubirii. Aceasta este vazuta ca un animal de prada ce i-a prin surprindere „mi-a sarit in fata”.
Sentimentul iubirii exista dinainte, insa abia acum se manifetsa. Specific animalelor salbatice, ea il pandise pe eul liric ca pe o prada.
Ultimele doua versuri reflecta agresivitatea, puterea sentimentului si efectele vizibile si de lunga durata pe care aceasta le are. Verbele si pronumele confera un caracter subiectiv si accentueaza confesiunea eului liric.
Strofa a doua ilustreaza efectele iubirii si reflecta relatia eului liric cu natura ilustrand impacul iubirii asupra acestei relatii. In urma aparitiei sentimentului natura pare ca se reorganizeaza si schimbarea este la fel de brusca.
Eul liric pare un Axis mundi, in jurul careia graviteaza Universul. Iubirea aduce cu sine ideea de perfectiune. Eul liric oscileaza si traieste sentimente contradictorii, relatia cu Universul exterior difera in functie de intensitatea iubirii „cand mai larg, cand mai aproape\ ca o strangere de ape”.
A doua parte a secventei are la baza o relatie metonimica, auzul si privirea sunt simboluri ale eului liric.
Metafora „ curcubeu taiat in doua” este o metafora a privirii care „tasneste”, sugereaza bucuria nesperata a eului lirirc. Curcubeul este un simbol al sperantei si al optimismului. De asemenea, curcubeul simbolizeaza puntea de trecere catre fericire aducand eul liric in lumea beatitudinii.
Senzatiile sunt exagerate, eul liric devine parte integrata si integratoare a Universului.
A treia secventa poetica reflecta impactul iubirii asupra sinelui, se revine la metafora initiala a animalului salbatic.
Metafora „desert in stralucire” sugereaza pustietatea eului liric de dinainte, insa si faptul ca iubirea confera stralucire, vitalitate sufletului. Ideea de agresivitate este atenuata, leoaica „trece alene, acum este aramie, insa miscarile acesteia sunt in continuare viclene” ea inca mai surprinde.
Ultimele doua versuri reflecta continuitate, faptul ca sentimentul depaseste barierele timpului, idee intarita de repetitie si de punctele de suspensie.
Expresivitatea este principala trasatura a limbajului poetic. Acesta se realizeaza prin imagini artistice inedite si prin figuri de stil (metafore „leoaica aramie”, „curcubeu taiat in doua” personificari „miscari viclene”).
Specifice liricii stanesciene sunt imagini care reflecta exacerbarea senzorialului („si auzul o-ntalni...”). Strofele sunt inegale, ideile poetice sunt marcate de scrierea cu majuscule, masura versurilor difera, iar textul imbina diversele tipuri de rima.
