Limba romana este din punct de vedere genealogic, limba latina vorbita neintrerupt in partea orientala a imperiului roman.
Se face distinctia intre latina clasica si latina vulgara/ populara. Raportul dintre cele doua este de fapt raportul dintre o limba vorbita si varianta ei literara.
Latina clasica are un caracter constrangator (coercitiv) si nu permite abaterea de la reguli. Limba romana provine din latina populara.
Sistemul latinei populare este mult mai deschis (permisiv). Factorul care determina inovatia este nevoia de expresivitate.
In interiorul latinei populare exista diferentieri spatiale. Se distinge intre latina populara orientala ( din care deriva si limba romana) si latina populara occidentala ( din care deriva ulterior sarba, croata, slovena).
Romanizarea: este procesul de transmitere a limbii, culturii, civilizatiei romane la popoarelecucerite.
Romanizarea face referire asadar la contactele dintre populatia autohtona ( dacii, getii, tracii) si romanii. Cultura preceda cucerirea militara. Contactele au inceput odata cu procesul expansiunii romane in zona Dunarii.
Romanizarea are trei etape:
1.In urma primei infrangeri, Decebal devine client al Romei. Astfel sunt impuse anumite contacte cu Imperiul Roman. Dupa aceasta infrangere are loc prima etapa a romanizarii. Romanizarea populara ( care permite cucerirea politica a Daciei si transfomarea ei in provincie Romana). Acesta este rezultatul unor contacte spontane, firesti nu sistematice.
2.A doua etapa a romanizarii are loc intre 106 si 271 (in 271 are loc retragerea aureliana).
Exista si dupa 271 actiuni de romanizare deoarece se incerca mentinerea puterii imperiale la nord de Dunare.
Influenta romana se manifesta pana in secolul al VII-lea cand limba greaca este proclamata limba oficiala in Imperiul Roman de Rasarit.
3.A treia etapa a romanizarii este despartita in timp de mai multe secole. Etapa aceasta poarta numele si de reromanizare sau relatinizare. Sfarsitul secolului al XVIII-lea, secolul al XIX-lea. In acesta perioada se incearca renuntarea la elemnte ce tin de epoca fanariota si are loc o deschidere catre occident, catre elemente latino-romanice.
Unde s-a format limba romana?
Problema locului de formare a limbii romane se datoreaza ideii conform careia la 271 Dacia a fost complet parasita. Exista 3 teorii:
Prima teorie sustine ca limba romana s-a format exclusiv la nord de Dunare (teorie depasita).
O alta teorie sustine ca limba romana s-a format exclusiv la sud de Dunare = teorie imigrationista formulata de Roesler.
A treia teorie, cea mai pertinenta sustine ca s-a format pe ambele maluri ale Dunarii.
Adeptii teoriei Roesleriene aveau in principalinterese politice. Acestora li se ofera contraargumente puternice: perioada desfasurata intre 106-271 este una foarte scurta; dupa 271 nu este notat/remarcat nicaieri in sudul Dunarii un exod al populatiei; lipsa documentelor atestate poate fi pusa pe seama ocupatiei locuitorilor.
Limba romana are cinci mari dialecte : banatean, moldovean, muntean, maramuresean, crisan. La sud de Dunare sunt trei dialecte: aroman, meglenoromana, istroromana.
Substratul limbii romane contine termeni din traco-daca. In trecerea la limba romana acesti termeni au fost supusi unor modificari ca si termenii latinesti.
Latina dunareana primeste o serie de influente slave si maghiare. In secolul al XIX-lea apare alfabetul chirilic, alfabet care are la baza alfabetul grecesc. Slavona era limba bisericeasca si utiliza acest alfabet.
Scrisoarea lui Neacsu din 1521 este primul document care atesta limba romana.
Sfarsitul secolului al XVI-lea si secolul al XVII-lea reprezinta inceputurile istoriografiei. Cronicari importanti : Grigore Ureche, Miron Costin, Ion Neculce.
Cronica definitie: este un text la granita dintre literatura si istorie. Ca tel isi propune sa prezinte evenimentele dintr-o perioada determinata.
Avand in vedere ca este scrisa la cererea unui domnitor, ea reprezinta atat elemente care denota obiectivitatea cat si elemente subiective (domnitorul este elogiat).
Cronica lui Ureche are ca sursa mai mult legende decat documente istorice. Importanta la Ureche este arta portretului.
Miron Costin continua „Le topisetul” lui Ureche. Pentru prima data se poate vorbi de o constiinta a scrisului. In „Predoslovie” acesta vorbeste despre importanta cronicii si despre rolul cronicarului ( Cronica este un document istoric, iar cronicarul are o raspundere morala fata de trecut cat si fata de generatiile viitoare; cronicaare rolul de a educa).
Ion Neculce continua cronica lui Costin. Scrie o culegere de 42 de legende. Particularitatea importanta a stilului sau este oralitatea.
LATINITATE SI DACISM
Exista cercetatori care sustin ideea originii latine. Aceasta atrage prestigiul limbii latine prin prestigiul Imperiului Roma datorat calitatilor asociate romanilor si prin afinitatile cu spiritul clasic.
Alti cercetatri sustin ideea originalitatii traco-dace. Aceasta idee atrage prin fascinatia unei lumi arhaice prin ideologia continuitatii. Cronicarii munteni si moldoveni sustin ideea romanitatii. Ideile lor vor fi preluate si uneori chiar exagerate de scoala ardeleana. Cei care sustin latinitatea ofera argumente etimologice, ortografice si morfologice.
