Indepartarea de la modelele anterioare ; intentia de a soca; realitatea si fictiunea se imbina fara a se mai putea face distinctia intre ele; parodieaza modelele anterioare; spirit ludic, ironic.
Romanul este un experiment (scris in 17 zile). Viziunea este discontinua (asemenea unui puzzle)= nu putem reconstitui firul narativ in totalitate. Registrele narative se intersecteaza si se suprapun partial; autorii devin personaje; structura circulara; tehnica dosarului de existenta; intertextualitate (urmaresc mai multe personaje); apare numerotarea; se urmareste senzationalul.
Indici spatio-temporali: anul 1985 marcheaza anul declansarii scrierii si momentul in care actiunea este relatata (articolul).
Sunt relatate anumite fapte prin folosirea tehnicii ziarului (subtitlul prezinta faptul ca actiunea propriu-zisa se petrecea in urma cu 50 de ani). Asadar perspectiva narativa este din afara. Autorul-narator-personaj stie mai putine, el se documenteaza.
Particularitati:
Autorii sunt cei care fac postfata (de obicei sunt alltii care se ocupa de acesta parte).
Totul este prezentat intr-o maniera veridica. Transcrierea fidela ca intr-o investigatie a cuvintelor sursei 2 creeaza impresia autenticitatii, dar autorii sunt cei care organizeaza ideile.
Pluliperspectivismul incearca sa ofere veridicitate dar creeaza confuzie. Aceasta tehnica este una care aparent confera autenticitate, insa prin faptul ca nu exista o concordanta intre idei, faptele prezentate etc. acesta este tot generatoare de confuzie.
Autorii mimeaza implicarea insa ei insisi pot fi cei care rostesc cuvintele sursei 2. Senzationalul presupune conflicte puternice, tensiuni, intamplari inedite.
Informatiile surselor nu coincid. Limbajul surselor este adecvat situatiilor de comunicare (informatiil autorilor sunt redate ca intr-un raport, limbajul sursei 2 este intr-un registru colocvial, marcat de oralitate).