LUCIAN BLAGA
Lucian Blaga dezvolta conceptele de „cunoastere paradisiaca” si „cunoastere luciferica” in cele doua opere „ Cunoasterea luciferica” si „Trilogia culturii”.
Cunoasterea paradisiaca specifica oamenilor de stiinta care isi pun intrebari care vor sa dezvaluie misterul, sa gaseasca raspunsul. Ei au ca instrument ratiunea.
Cunoasterea luciferica este specifica poetului care nu vrea sa dezvaluie misterul ci sa-l adanceasca. Poetul nu da raspunsuri deoarece acestea ar fi valabile doar pentru sine. Cunoasterea, in conceptia blagiana este de tip individual (viziune subiectiva).
„In trilogia Culturii” , Blaga dezvolta conceptia de stil si metafora.
STILUL in conceptia lui Blaga este determinata de factorul temporal si spatial si la noi este identificat cu spatiul mioritic (o cultura de tipul deal- vale).
In ceea ce priveste metafora, ea este de doua tipuri:
- Plasticizanta – un singur sens, valoare decorativa.
- Revelatorie (are sensuri multiple, adanceste misterul, instrumentul cunoasterii luciferice).
Exemplu: „Eu nu strivesc corola de minuni a lumii”.
Etapele creatiei lui Blaga
FORMATIA SPIRITUALA (Ardealul ocupat, tatal preot, familie numeroasa cu o usoara aversiune fata de comunitatea in care traia) a nascut in Blaga o capacitate de rafinare a sentimentelor, de filtrare a sensurilor conotative ale cuvintelor fara precedent in literatura romana.
FORMATIA INTELECTUALA ( teologie si litere) i-a consolidat aspiratia de a strapunge barierele politice politice si sociale printr-o opera care sa exprime deopotriva trairea poetului dar si atmosfera unui tinut constrans (Ardealul sub dominatie austro-ungara).
FORMATIA SPIRITUALA SI INTELECTUALA- se amprenteaza biografia politica:
- Aspiratia spre o armonie a fiintei cu spatiul natural, istoria.
- Poezia ca reflectare a intelegerii conditiei umane.
- Versul liber ca forma capabila sa contina sinteza gandului si metafora formei ( conceptia maioresciana a poeziei ca ansamblu de forma si fond, se imbogateste cu acesta perspectiva modernista eliberatoare de canoane).
- Varstele creatiei indica o evolutie linistita cu preluari de la o etapa la alta.
- Poezia este traversata ca discurs preocupat cu originile, relatiile dintre origini si generatiile de pana la el (acesta este o transformare a mai vechii cosmogonii eminesciene. Eminescu privea la stare cosmica nasterea si stingerea Universului, iar „raportorul” acestuia era omul de geniu. La Blaga, perspectiva este mult mai apropiata, esentiala este trairea poetica, „raportorul” nu mai are nimic special, este fiinta umana cu capacitatile ei firesti = toate trairile se afla in interior).
Arta este vazuta ca un raspuns al simturilor.
Primele doua volume sunt amprentate de poetica expresionista prin:
- Amplificarea capacitatilor senzoriale.
- Abordarea obsedanta a zonei mitice, primitive.
- Eul creator ordoneaza Universul si se integreaza in Univers in functie de rezultatul experientelor senzoriale.
- Specific intregii creatii este imagismul poetic (capacitatea cuvintelor de a dezvolta imagini). Acesta se apropie ca forta de tehnica picturala a unui expresionist pe care Blaga il admirase, Vincent Van Gogh.
Volumul „Poemele luminii” 1919: noutate imagistica si senzoriala; simbolistica surprinzatoare (fantana, copacul); perceptie intelectuala si filozofica a lumii ( Blaga ca si Arghezii gandeau lumea metaforica).
LUMINA sugereaza: divinitate, seninatate, simt vizual, caldura, purificare, intensitatea trairii, cunoastere, armonie. Lumina poetului este valabila doar pentru sine. Ca obiect liric, lumina are toate atributele cunoasterii. Ea este imaginea- sinteza a unei cunoasteri in care fiinta este parte integranta a lumii.
EU NU STRIVESC COROLA DE MINUNI A LUMII
Poezia a fost publicata inital in ziarul „Glasul Bucovinei” si inclusa in volumul de debut al lui Blaga „Poemele luminii”.
Poezia a fost plasata de autor la inceputul volumului din dorinta de a-i oferi statutul special de arta poetica.
Modernitatea gandirii poetice este reliefata de structura compozitionala si de renuntarea la constrangerile de prozodie.
Poetul „nu striveste”, „nu ucide”, „nu sugruma” tainele intalnite in calea sa pentru ca lumea ramane o corola de minuni.
Titlul: „Eu nu strivesc corola de minuni a lumii” este o metafora revelatorie. Este sugerat caracterul confesiv si subiectiv al lumii prin utilizarea persoanei intai „EU”. Corola este stratul protector al lumii. Este sugerata forma de arc/ cerc implementand astfel ideea de continuitate si perfectiune.
Mister: taina, nepatrunsul ascuns, adancimi de intuneric, sfant mister, intunecata zare, neintelesul. Toate structurile acestea fac trimitere la corola de minuni si la misterul Universal pe care eul liric nu vrea sa-l dezvaluie.
Prin comparatia metaforica cu lumina lunii se realizeaza adancirea misterului (intru- cat seara nu este luminata complet de luna). Asa cum luna lumineaza dar nu arata in totalitate fata lumii si eul liric accentueaza misterul, nu dezvaluie adevarurile, nu distruge corola.
ADEVARATA CUNOASTERE, IN CONCEPTIA BLAGIANA, ESTE POSIBILA DOAR PRIN IUBIRE.
Enumeratia „flori, ochi, buze si morminte” : flori= natura; ochi= cunoastere (oglinda sufletului, cale de patrundere in Universul interior, comunicare); buze= iubire, cuvinte, limbaj; morminte= moarte, necunoscut, mister, viata implicit. Corola de minuni, misterul este pastrat doar prin iubire.
Poetul doreste o identificare cu lumea si o integrare a acestuia in sufletul sau. Textul este construit pe baza unor opozitii: mister-cunostere; lumina mea- lumina altora.
Antiteza vine in sustinerea ideii conform careia toate sentimentele se afla in interior. Incercarea propagarii acestor sentimente este ilustrata cu ajutorul luminii. De asemenea, este afisata diferenta dintre trairea eului poetic si a celorlalti, care nu poate fi usor inteleasa, dar care in definitiv atat lumina eului cat si cea a „altora” au acelasi scop: adancirea misterului si ascunderea adevarului.
In definitiv „lumina altora\ sugruma vraja nepatrunsului ascuns”, arata incercarea elucidarii misterului, iar eul poetic cu „lumina mea sporesc a lumii taina” incearca sa-l ascunda, sa nu ofere adevarul”.
Blaga este un inovator pentru ca teoretizeaza conceptele de metafora revelatorie si plasticizanta, cunoastere luciferica si paradisiaca. Aduce noi simboluri, concretizeaza imagismul poetic, perceptia filozofica, sustine importanta senzorialului, conceptul de stil, este influentat de expresionism. Este prezentata importanta iubirii (de orice) ca instrument al cunoasterii si al integrarii in misterul universal. Majoritatea poeziilor de tip confesiune sunt o expresie directa a individualitatii.
