Enigma Otiliei

Balzacianismul

Balzacianism - termenul denumeste un tip de proza realista cu caractere umane puternice bine conturate, dominate de o trasatura de caracter care le determina toate faptele.

Tehnica balzaciana se distinge prin prezentarea personajelor dinspre exterior spre interior (orasul, strada, casa, camera, omul).

In romanul „Enigma Otiliei” , George Calinescu imbina mai multe formule narative.  

Balzacianismul prezent in „Enigma Otiliei” prin prezentarea societatii burgheze si relatiilor influentate de  puterea mistificatoare a banilor; motivul mostenirii, generator de epic (Rebreanu, Camil Petrescu); ideea paternitatii – degradarea relatiilor de familie reflecta degradarea unei societati.

Exemple: mos Costache- Aglae; mos Costache- Otilia; Aglae- copiii sai; Aglae- Otilia; Stanica-Olimpia.

Tipologia umana (a personajelor) este specifica clasicismului. Exemple: mos Costache-tipul avarului; Stanica Ratiu- parvenitul( din descendenta lui  Dinu Paturica); Titi- retardatul; Aurica- fata batrana; Aglae- „baba fara cusur in rau”; Otilia- etern feminin enigmatic.

Tehnica detaliului 

Ochii esteticului: „Arca lui Noe”

• La Calinescu, balzacianismul este redescoperit polemic, intr-un moment in care romanul se schimbase odata cu clasa sociala care-i daduse nastere.
• Balzacianism fara Balzac.
• Spirit de expertiza stiintifica in descrierea casei lui Giurgiuveanu.
• Personaje capabile de motivare a propriilor acte sunt Pascalopol si Felix, celelalte personaje ilustrand un tip, acestea sunt expresive prin exces de insusiri sau defecte.
• Inca de la inceput sunt prezentate tipurile, iar pana la final acestea nu fac altceva decat sa se reprezinte ( la final mastile nu cad ca la comedia del arte).
• Personaje dominate de automatisme (trasatura diferita de cele ale lui Balzac pentru ca genereaza comicul).
• Dezvaluirea motivatiilor.
• Prin exagerare se ajunge la conturarea unor personaje ridicole/ caricaturale.
• Element de noutate pe grefarea unei structuri epice dezvolta o structura tipic dramatica.
• Prezenta ambiguitatii la nivelul personajului.

„Intr-o seara de la inceputul lui iunie 1909, cu putin inainte de orele zece, venind dinspre strada Sfintii Apostoli cu un soi de valiza in mana, nu prea mare, dar desigur foarte grea fiindca o trecea dintr-o mana in alta.”

Timp - inceputul lui iunie 1909, cu putin inainte de orele zece.

Loc - strada Sfintii Apostoli.

Personaj - Felix, un tanar de vreo 18 ani.

Actiune - drumul parcurs dinspre strada Sfintii Apostoli, mutarea valizei dintr-o mana in alta.

Narator omnicient – naratiune la persoana a III-a.

ENIGMA OTILIEI               

Titlul sugereaza natura enigmatica a personajului.

Nu este sugerat prin nimic ca ar avea o enigma sau vreun mister pe care ar dori sa-l elucideze, ci doar ca ea prezinta un mister pentru celelalte personaje, implicit pentru Felix. Tulburarile sale interioare, provocate de Otilia, il fac pe acesta sa-si puna numeroase intrebari si chiar sa se indoiasca de increderea si afectiunea ei.

Toate aceste zbuciumuri sunt eliberate din sufletul lui Felix care dezvaluie enigma Otiliei, ca o simpla idila juvenila peste care a trecut.

Cum este vazuta Otilia de celelalte personaje

Felix o vede cu ochii unui indragostit, admirand cele mai mici tabieturi ale fetei. O considera pe acesta pura si nu doreste sa o jigneasca in niciun fel. Ea e imaginea feminina pe care n-a avut-o in copilarie, frumoasa, cuminte.

Pascalopol, datorita faptului ca o cunoaste de cand era mica, a dezvoltat o imagine paterna a fetei. Pe masura ce a crescut, el i-a fost mereu alaturi si i-a admirat si incurajat spiritul tineresc, ajungand sa o vada si ca o femeie. Insa datorita atasamentului patern pe care l-a manifestat anterior, acum oscileaza intre cele doua sentimente.

Aglae – o vede pe Otilia ca pe o escroaca ce nu urmareste altceva decat averea lui Costache (zanatica, dezmatata, orfana).

Aurica - a considerat-o chiar rivala pe Otilia sustinand ca zapaceala ei atrage atentia barbatilor, lucru pe care Aurica nu a reusit prea des.

Stanica o gaseste faina si desteapta. Vrea sa-i distruga imaginea.

Titi aparent pasiv in fata Otiliei, dezvolta ulterior o atractie fizica fata de ea. Refuzul si impacienta fetei il face sa iasa usor dezamagit.

Reflectare poliedrica in oglinda presupune reflectarea Otiliei in constiinta celorlalate personaje ceea ce confera ambiguitate, iar in plan simbolic sugereaza enigma/ misterul feminitatii.

In cadrul textului se intrepatrund doua planuri. Mai intai cel exterior in cadrul caruia are loc actiunea. Iar cel de-al doilea, in care ne sunt prezentate gandurile personajului, opiniile sale legate de ceea ce se intampla la exterior.

Imbinarea acestor doua  planuri, formeaza un tot, care contribuie la cristalizarea actiunii, facand-o astfel mai clara.

Cele doua planuri sunt: destinul lui Felix, lupta pentru mostenire - acestea se complementeaza si se intrepatrund.

Naratorul, desi omniscient, se implica, el fiind totdeauna in subtext si nu la suprafata.

Tehnica detaliului

• Descrierea din incipit = exterior- interior.
• Descrierea detaliata a casei.
• Personajul este prezentat prin intermediul vestimentatiei, gesturilor, mimicii creand astfel personajul in complexitatea lui.

Romanul contine elemente realiste, romantice si clasiciste.

1.Elemente realiste

• Tema care reflecta societatea burgheza din secolul XX.
• Indici spatiali autentici (se petrece in Bucuresti).
• Personaje veiridce.

2.Elemente romantice

• Antiteza (Pascalopol- Costache, Felix- Titi, Aurica- Otilia).
• Motivul orfanului: Felix, Otilia.

3.Elemente clasiciste

• Fiecare personaj este dominat de o trasatura de caracter.
• Compozitia fixa, rigida, simetrica.