COMEDIILE DOMNULUI I.L. CARAGIALE (1885)
TITU MAIORESCU
- Recunoaste originalitatea comediilor lui Caragiale „Lucrarea domnului Caragiale este originala, comediile sale pun pe scena cateva tipuri din viata noastra sociala de astazi”.
- Neaga implicarea politici de partid „Caci pentru orice om cu mintea sanatoasa este evident ca o comedie nu are nimic a face cu politica de partid.”
- Pune la indoiala situatiile si existenta caracterelor tipice personajelor lui Caragiale sustinand ca ele ar pune in pericol moralitatea: „exista aceste tipuri in lumea noastra? Sunt adevarate aceste situatii? Daca sunt, atunci de la autorul dramatic trebuie sa cerem numai ca sa ni le prezinte in mod artistic, iar valoarea lor morala este afara din chestie.”
- Pune la indoiala si statutul de opera a comediei „ poeziile cu intentii politice actuale, odele la zile solemne, compozitiileteatrale pentru glorificari dinastice etc. Sunt o simulare a artei, dar nu arta adevarata”.
- Trivialitatea o sustine prin esecul transpunerii publicului in lumea ce o creeaza, afirmand ca „daca pseudoartistul ramane el insusi in aceasta lume de rand, daca el insusi nu este cuprins de inspirarea impersonala si prin urmare nu ne poate transporta nici pe noi in lumea curata a fictiunilor, atunci se intelege ca lucrarea sa poate sa fie triviala, indecenta, lasciva, dupa cum ii este felul sau tinta”.
- Admite universalitatea tipurilor.
- Se reproseaza faptul ca operele sale sunt triviale, imorale si ca cei rai nu sunt pedepsiti in final.
- Arta are o misiune morala? Da. Maiorescu afirma ca ea are o misiune morala insa in sensul trezirii unei emotii estetice.
- Orice piesa de teatru cu evidenta tendinta moralizatoare ar fi „ imorala in intelesul artei.”
- Opera lui Caragiale trezeste emotii puternice si astfel se poate vorbi de moralitatea artei lui Caragiale.
