Tentatia realului
Titlul: anticipeaza atmosfera dominata (desi specia sufera modificari in neomodernism).
Subtitlul: sugereaza discontinuitatea identificarii, contopirii cu elementele realului.
Intre titlu si subtitlu aparent nu exista o relatie de complementaritate.
Tema : constientizarea diviziunii, instrainarii si consecintele indepartarii de materie.
Interpretata ad literam, prima fraza surprinde prin banalitate insa poate fi vazuta ca o confesiune a eului liric ce nu a contestat niciodata natutra lucrurilor.
Experienta, asadar este individuala, subiectiva. Enumeratia din prima fraza ar putea fi interpretata in sens metonimic, facand referire la natura intreaga.
A doua fraza umanizeaza aceste elemente si prezinta o schimbare. Rupturaa de lumea reala, de natura sublinieaza un conflict interior cauzat de relatia cu Universul.
Urmatoarea fraza indica razvratirea naturii impotriva eului liric ( care il ia prin surprindere); enumeratia „tribunale rotunde, subtiri, racoroase” accentueaza faptul ca fiecare element judeca prin prisma propriei conditii dupa propriile legi.
Fiecare element condamna eul liric pentru firea care intra in contradictie cu propria conditie. Marul condamna pentru nestiinta (in subtext facand trimitere la pacatul originar, la pomul cunoasterii). Frunzele care implica miscare, condamna pentru plictiseala. Umbra pentru neliniste, pasarile pentru nemiscare.
Samburii reflecta esenta elementelor. Totul se intampla in afara vointei eului liric, nu are dreptul la aparare. Este folosita terminologia specifica unui proces (sentinta, parafa, condamnare); specific liricii stanesciene, termenii abstracti capata semnificatie; aparent surprinzatoare dar in concordanta cu ideea poetica si cu mijloacele anterioare de exprimare.
Atitudinea eului liric este aceea a unui condamnat „incerc sa descifrez ceea ce nu se cuvine pentru ignoranta”. Sentinta aparent banala nu poate fi descifrata de eul liric; repetitia „ nu pot, nu pot” reflecta nelinistea eului liric si conflictul interior, pedeapsa cea mai grea este data de el insusi „asteptarea” pana la momentul identificarii, integrarii in Univers.
