Poezie : Cuvinte potrivite 1927, Flori de mucigai 1931, Hore.
Proza: Ochii Maicii Domnului, Cimitirul Buna-Vestire.
Roman: Lina.
Tudor Arghezi scrie o opera ce acopera o gama diversa si diversificata in poezie si proza.
In proza este tentat de romanul realist si social si exploreaza medii suburbane, promiscue cu preferinta pentru psihologia feminina.
Volumul din 1927 de poezie este rezultatul unor indelungi elaborari si maturizari. Principala directie a acestei maturizari merge catre verbul poetic (capacitatea termenilor de a dezvolta imagini noi nemaintalnite). Abia cu Arghezi se poate spune ca literatura romana a iesit complet si definitiv de sub influenta lui Eminescu.
Temele creatiei argheziene:
Poezia filozofica: include poezia autodefinirii (omul este plamadit din materie si suflet; el este o creatie divina, omenirea este dominata de sentimente contradictorii). Include de asemenea arta poetica (cuvantul este omnipotent, estetica uratului), viziunea asupra mortii.
Poezia existentiala care include ciclul psalmilor ce vizeaza raportul spiritual dintre om si dinvinitate.
Tema iubirii: iubirea vazuta ca un sentiment protector. In conceptia argheziana, ea reprezinta starea superioara ce are puterea de a schimba existenta umana.
Un element de noutate este aparitia iubitei-sotii. Uneori iubirea se implineste pentru ca insul sa-si pastreze libertatea interioara.
In felul romanticilor, Arghezi adopta uneori melancolia la revedrea locurilor strabatute candva in doi.
Tema sociala ilustreaza degradarea societatii, Arghezi declarandu-se „solidar cu cei multi” (el ca reprezentant al nefericitilor).
Tema naturii, poezia reprezinta un peisaj exuberant cu o natura dezlantuita.
