Transilvania voievodat vasal Ungariei. Faptul ca e voievodat reflecta o anumita autonomie, nu a fost integrata complet structurilor maghiare. Ungurii au incercat initial sa organizeze Transilvania ca un principat 1111 Mercurius Princeps Ultra Silvanus.
1176 Leustachius primul voievod mentionat. S-a impus institutia comitatelor conduse de comiti.
Conducerea voievodatului presupune colaborarea cu Starile Nationale privilegiate (in special maghiare) patriciatul (bogatii oraselor in special sasi).
Initial din sistemul de stari au facut parte si romanii, fiind apoi exclusi treptat.
Institutiile locale sunt occidentale (comitatele, scaunele secuiesti si sasesti) aveau autonomie. In comitate existau unitati nobiliare.
La marginea Transilvaniei un timp romanii si-au pastrat o autonomie relativa si o organizare proprie sub conducerea cnezilor si voievozilor -> presiunea maghiara va desfiinta aceste autonomii.
Dupa 1541, Transilvania s-a organizat ca principat autonom sub suzeranitate otomana. In fruntea Transilvania se afla un principe, congregatiile nobiliare devin dieta, se mentin sasii si secuii. La sfarsitul secolului al XVII-lea , Transilvania intra sub dominatie habsburgica.
Diploma leopoldina (1691) stabileste statutul si organizarea Transilvaniei din cadrul imperiului. Titlul de principe este luat de imparat. Stapanirea habsburgica aduce un element nou in plan religios Unirea cu Biserica Romei (li se propune tuturor ortodoscilor din Imperiu) sa se supuna Papei, sa accepte anumite dogme ale credintei catolice, de exemplu Purgatoriul, vor avea aceleasi drepturi cu sasii, secuii si maghiarii. Unii accepta.
Acesta unire le face bine romanilor uniti deoarece au avut posibilitatea de a studia in strainatate. Biserica unita = Biserica greco-catolica (ortodosci uniti cu catolici). Biserica greco-catolica a fost interzisa de comunisti, ca dupa revolutie sa revina. Dupa 1990 exista conflicte in state de greco-catolici si ortodosci, legate de lacasul de cult. Fruntasii scolii ardelene erau greco-catolici (romani uniti).
La nivel local funtioneaza voievodatele si scaunele => nu sunt depedente de voievodatele Transilvaniei. Adunarile de stari – congregatii/dieta- institutii proguvernare. Componenta etnica foarte accentuata (nobili, maghiari).
State extracarpatice
Institutia suprema = domnia. Detinatorul domniei are dubla calitate= domn si mare voievod. Domnii erau unsi cu mir la incoronare, devenind conducatori din mila lui Dumnezeu. 1359 domnia se intareste cand Nicolae Alexandru se intituleaza domn autocrat.
Domnul = proprietarul de drept al Tarii, seful administratiei, judecator suprem, decide in politica externa, aparator al Bisericii, stabileste politica de taxe si impozite. Mare voievod = comandant al ostirii.
Succesiunea la tron a fost ereditar electiva. Domnia de factura absoluta- valabil pana la instaurarea dominatiei otomane. In teorie se mentine dreptul de a alege domnul, in practica. Secolul fanariot Domnul este un dregator al Portii secolul al XVI-lea exista o lupta permanenta intre domni (care se doresc autoritari) si boierime (ce aspira la putere). Expresia confruntarilor: Vlad Tepes ce tragea in teapa boieri.
Secolul al XVI-lea regim nobiliar/ boieresc: autoritatea domnului a scazut influenta boierilor in conducerea statului.
Sfatul domnesc, format din marii boieri, apoi din boieri cu dregatorii, il consolideaza pe domn. Domnul este cel care are ultimul cuvant. Sfatul domnesc, denumit Divan incepe sa capete functii precise.
Adunarile de stari din Moldova si Tara Romaneasca (nu este o institutie ca in Transilvania) erau formate din cler, boieri si reprezentanti ai orasului (arareori). Adunarea se intruneste sporadic. La nivel local Tara Romaneasca si Moldova sunt organizate prin dregatori teritoriali (la nivel local) numiti de domn. Dregatori teritoriali conduc judetele si teritoriile.
Biserica are rol important in viata romanilor, rol juridic norme ce regleaza viata sociala, rol important in apararea si mentinerea autonomiei. Mobilizarea romanilor impotriva otomanilor nu doar cu scopul apararii politice si teritoriale dar si apararea religiei. Organizarea institutiilor urmeaza indeaproape organizarea statelor medievale.
Infiintarea Mitropoliei consolideaza puterea domnului (devine si monarh religios). Mitropolitul are rol important, este sfetnicul domnului, putea tine locul domnului in caz de vacanta, se subordoneaza domnului.
Unii dintre mitropolitii Tarii Romanesti au detinut titlul de exarh al plaiurilor = pastrator si al romanilor de peste Carpati.
