Gustav Le Bon
Carte principala „Psihologia multimilor”. Este considerat intemeietorul psihologiei sociale. Cartile sale abordeaza probleme legate de comportamentul, personalitatea multimilor inconstient colectiv cu referire la evenimentele istorice mai ales revolutia franceza.
August Compte
Este primul care foloseste termenul de sociologie. „Curs de filozofie pozitiva”. Compte creeaza sociologia dupa modelul fizicii numind-o chiar fizica sociala.
Elementul central este metoda pozitiva de elaborare a legilor universale pe baza culegerii datelor si informatiilor. Datoria sociologiei este de a strange toate datele din care vor rezulta legile.
El ajunge la concluzia ca exista 3 stadii de evolutie a societatii:
Stadiul teologic (religios).
Stadiul metafizic (atitudine critica, dezorganizatoare) – corespunde secolelor XII-XVIII.
Stadiul pozitiv (predomina ratiunea).
Dupa el sociologia este neutra axiologic si reprezinta analiza cu mijloace stiintifice a realitatii. Axiologia – teoria valorilor.
Max Weber
„Etica protestanta si spiritul capitalismului”. Weber pune baza sociologiei interpretative. Teoria sa are ca element central actiunea sociala si intelegerea interpretativa. Cercetatorul nu este izolat. Prin intelegere se poate ajunge la generalizari si predictii.
Herbert Spencer
„Principii de sociologie”. Sociologia sa are ca model biologia -> Darwinism social. Societatile pot fi privite ca niste organisme cu evolutie fixa. Ele cresc, se dezvolta, imbatranesc si dispar. El considera ca exista doua tipuri fundamentale de societati: militare din care se vor dezvolta cele industriale (detinatorii puterii economice sunt conducatorii). Nu incearca sa explice ci cauta legi universale aplicabile oricarei societati. Tari: proletari, capitalisti.
Relatiile de productie evolueaza mai greu decat fortele de productie=> decalaj=> revolutie (rezolva contradictia prin schimbarea relatiilor de productie).
Metodologia cercetarii sociologice
Investigatia sociologica se desfasoara dupa un model stadial.
1. Formularea problemei. Apare in momentul in care exista un fenomen pentru care nu sunt informatii sufieciente sau care contrazice teoria deja existenta.
2. Formularea ipotezelor. Ipotezele sunt variante de rezolvare. Acestea trebuie sa fie de forma: daca X atunci Y si sa fie masurabile.
