Definire si caracterizare
Definitie: reprezinta procese psihice elementare prin care se semnalizeaza separat in imagini simple si primare insusirile concrete ale obiectelor si fenomenelor in conditiile stimularii de catre acestea a analizatorului.
Senzatiile se produc rareori de sine statator fiind integrate de regula in procesul complex numit perceptie. Senzatiile pure sunt obtinute in conditii de laborator.
Se caracterizeaza prin:
a. Calitatea – diferentierea senzatiilor (senzatii vizuale, auditive, olfactive, gustative, cutanate etc.)
b. Intensitate – depinde de intensitatea stimulului si de starea persoanei.
c. Durata – dureaza atat timp cat exista stimulare. Perioada de latenta si efectul postactiune.
d. Tonalitatea afectiva – este insotita de trairi afective: placere, neplacere.
e. Senzatiile au valoare informationala. Primim informatii despre realitatea interioara si exterioara.
Senzatii: extraceptive; proprioceptive; interoceptive.
Analizatorul: este un ansamblu morfofunctional care face posibila producerea senzatiilor. Este alcatuit din: A. Receptor – transforma energia stimulilor externi in impulsuri nervoase.
B. calea de conducere – aferentia directa – transmiterea informatiei sub forma de influx nervos la scoarta cerebrala.
C. veriga centrala – zone specializate – aici se decodifica influxul si se produce faptul psihic (imagine specifica).
D. conexiunea inversa – aferentia inversa – comenzi de la scoarta cerebrala catre receptori.
