Memoria si uitarea

Uitarea este un fenomen normal, necesar in anumite limite. Formele uitarii: totala, partiala, lapsusul.

 

De ce uitam?

Stresul, oboseala, imbolnavirea creierului, absenta intelegerii (memorarea mecanica), atitudinea pasiva fata de material (doar citirea), materiale nestructurate (neorganizate logic), absenta scopului si a motivatiei, ambianta nefavorabila, subinvatarea (numar mai mic de repetitii decat este necesar), suprainvatarea (numar mai mare de repetari decat este necesar).

Intervalul prea mare dintre invatarea initiala si repetarile ulterioare. Nerecunoasterea si nerespectarea factorilor si legilor memoriei.

Optimizarea memoriei

Erori: dezinteres, indiferenta. Gandire negativa, absenta intelegerii unor informatii. Oboseala, amanarea pregatirii (criza de timp). Pauze insuficiente.

Metode de a retine si reactualiza mai multa informatie: stabilirea unor scopuri clare, precise; consolidarea motivatiei si atitudinea pozitiva fata de material. A gasi ceva util in fiecare material. Atitudinea activa fata de material, prelucrarea materialului si nu doar citirea acestuia (fragmentari, scoaterea ideilor principale, scheme, rezumate). 

Apelul la diferite materiale, la diferiti mediatori care usureaza retinerea, stocarea si reactualizarea informatiei (planse, atlase, dictionare, machete, colaje).

  Memorarea logica si nu mecanica. Implicarea a cat mai multor procese cognitive. Cercetarile au aratat ca retinem 10 % din ceea ce citim, 20 % din ce auzim, 30 % din ce vedem, 50 % din ce vedem si auzim in acelasi timp. 

Legea intensitatii (legea pragurilor) – pragul absolut minim = intensitatea cea mai mica dintr-un stimul care poate determina o senzatie specifica.
Diferentele – la diferite niveluri ale memoriei- un fel de specializare, accentuarea anumitor forme, modalitati de desfasurare a memoriei.
Top