Memoria

Procesele si formele memoriei

1. Memorarea (fixarea) informatiei, experientei.

Memorarea neintentionata care este spontana, fara efort voluntar, constient.

Memorarea intentionata care este cu intentie cu efort voluntar.

Se impune mai ales in cazul materialelor grele, dificile, complexe.

Stabilirea scopului; organizarea, sistematizarea materialului.

Memorarea mecanica – fara intelegerea celor memorate, este formala, are productivitate scazuta (numarul mare de repetari, timp mai mare).  Sunt situatii cand memoram mecanic datorita faptului ca exista si materiale care in sine izolat nu au o semnificatie.

Informatiile se uita repede si mult.

Memorarea logica cu intelegerea celor memorate se caracterizeaza prin autentitcitate (adica se retin si formule verbale si continuturile logice). Se mai caracterizeaza prin economicitate, adica numar de repetari mai mic, durata mai mica, efort mai mic si prin productivitate (se retine mult si cu acuratete).

 

2.Pastrarea / depozitarea informatiei: proces dinamic si activ (in timpul pastrarii informatia se transforma, se fac legaturi asocieri cu alte informatii alaturate, materialul memorat poate fi diminuat sau amplificat).

Pastrarea de foarte scurta durata (secunde) senzoriala; pastrarea de scurta durata (8-10 minute) – de lucru; de foarte lunga durata – semantica, centrata pe esential.

 

3.  Reactualizarea informatiei – involuntar sau voluntar.

a.       Recunoasterea in prezenta obiectului stimulului.

b.      Reproducerea in absenta obiectului, a stimularii. 

Uitarea este un fenomen normal, necesar in anumite limite. Formele uitarii: totala, partiala, lapsusul.
Legea intensitatii (legea pragurilor) – pragul absolut minim = intensitatea cea mai mica dintr-un stimul care poate determina o senzatie specifica.
Top