Gandirea

Gandirea este un proces cognitiv superior.

Reflectie - obiectul reflectiei; intentii, scopuri, aprecierea (evaluarea).

Gandirea se deosebeste de perceptie prin doua aspecte:

 

  • Gandirea se desfasoara si in absenta obiectelor; nu este necesara o relatie de tipul „aici si acum” ca in perceptie.
  • Gandirea se desfasoara asupra tuturor dimensiunilor timpului: trecut, prezent si viitor (se analizeaza fapte, evenimente trecute) se fac previziuni asupra viitorului.

 

 

Gandirea opereaza asupra esentialului pe cand in perceptie se semnalizeaza insusirile concrete ale obiectelor (forma, marime, culoare).

DEF: 1. gandirea reprezinta procesul cognitiv superior, uzand de notiuni, rationamente, judecati, operatii cognitive, cu ajutorul carora realizeaza o profunda procesare a realitatii.

2. Psihologii cognitivisti definesc gandirea ca o organizare si manipulare a informatiilor si cunostintelor stocate in memorie in vederea intelegerii unei situatii si a crearii de noi informatii.

Se realizeaza o complexa procesare a informatiei ascendent si descendent.

 

Procesare

Ascendenta

Descendenta

· Este dirijata de datele observatiei, de experientele individului, inclusiv cele perceptive, de imaginile mintale acumulate in timp.

· Este un demers de tip inductiv, de la fapte si date concrete spre generalizari tot mai cuprinzatoare.

· Este modul natural de evolutie a gandirii umane.

· Este o cunoastere bazata pe informatiile obtinute prin procesele senzorial-perceptive si prin reprezentari.

· Este dirijata de legi, reguli, norme, principii.

· Este un demers de tip deductiv: din anumite legi se deduc atribute ale unor fenomene, categorii de obiecte.

· Este o evolutie a gandirii, realizata prin invatare, instructie scolara, educatie.

· Are un caracter imperativ, se impune gandirii noastre si deriva din nivelul cunoasterii umane la un moment dat.

 

Uitarea este un fenomen normal, necesar in anumite limite. Formele uitarii: totala, partiala, lapsusul.
Legea intensitatii (legea pragurilor) – pragul absolut minim = intensitatea cea mai mica dintr-un stimul care poate determina o senzatie specifica.
Top