Romania secolului al XX-lea a evoluat asemanator altor state in Europa. Primele 3 decenii =>perioada de consolidare a democratiei.
Personalitati: Bratianu, Carol I, Ferdinand I.
Constitutia din 1923 – esenta constructiei politice democratice. Se afirma partide si personalitati noi= ofera alternative politice (Iuliu Maniu, Ion Mihalache). Regimul democratic interbelic a avut multe limite (multe practici cu rezultat negativ). Exemple: lipsa experientei politice a electoratului. Legea primei electorale din 1926 (incalca egalitatea votului: partidul care avea 40 la suta din voturi primea prima electorala: 50 la suta din locurile din Camera Deputatilor si participa la impartirea restului mandatelor).
Lege de inspiratie italiana, a fost adoptata ca sa asigure majoritati parlamentare confortabile. In perioada interbelica dupa 1922 n-a cazut niciun guvern. Incepand cu anii 30 democratia romaneasca intra in declin.
Este un curent european favorabil totalitarismului (venirea lui Hitler la putere). Uzarea partidelor politice democratice si in conditiile crizei (PNT) => nu-si onoreaza promisiunile in fata electoratului.
Carol al II-lea a impus practica decretelor partidelor democratice (exemplu: guvernul nu era constituit de seful de partid => apare in cadrul partidului). Aceasta practica a fost realizata si cu PNL si cu PNT.
Carol a format partide de uniune cu scopul de a arata ca se poate guverna si peste partid (democratia era in declin).
Rezultatul alegerilor parlamentare din 1937 i-a permis lui Carol sa dea lovitura de gratie democratiei si sa instaureze un regim autoritar in februarie 1938.
