Afectivitatea

Afectivitatea reprezinta un ansamblu de procese psihice care reflecta relatiile dintre subiect si obiect sub forma de trairi, uneori atitudinale.

 

Clasificarea trairilor afective:

Criterii de clasificare: intensitatea, durata, complexitatea, gradul de constientizare si control voluntar, gradul de modelare socio-culturala.

1. Procesele primare sunt trairi primare cu durata si intensitate variabile, sunt mult apropiate instinctelor si tind sa scape controlului constient.

a. Tonul afectiv al proceselor cognitive – care se refera la reactiile emotionale ce insotesc orice act de cunoastere.

b. Procesele de provenienta organica (starea de sanatate) - sunt cauzate de buna stare a organelor interne.

c. Afectele – procese afective simple, primitive, foarte intense si violente, de scurta durata: groaza, mania, frica, plansul zgomotos, rasul in hohote.

Se afla foarte aproape de instincte.

 

Proprietatile trairilor afective

a. Intensitatea

Forta, taria cu care se manifesta. Tipul: hiperactiv, echilibrat emotiv, hipoemotiv.

b. Polaritatea – tendinta de a gravita catre polul pozitiv fie catre polul negativ.

c. Expresivitatea – capacitatea trairilor afective de a se exterioriza. Expresiile afective coreleaza conduite emotional-expresive, mimica, pantomimica.

Nu intotdeauna intre trairea reala si conduita emotional-expresiva exista concordanta. Conduitele, expresiile afective se conventionalizeaza si se standardizeaza in functie de specificul fiecarei culturi, traditii (semne afectogene).

d. Mobilitatea proceselor afective= trecerea de la un tip de traire la alt tip (emotii-sentimente), trecerea de la un pol la altul (dragoste-ura) si trecerea de la o etapa la alta, trecerea de la faza de cristalizare la faza de destramare.

A nu se confunda mobilitatea justificata de fluctuatiile afective (treceri, schimbari fara motiv).

e. Persistenta, mentinerea trairii si dupa ce a disparut stimulul afectiv.

Uitarea este un fenomen normal, necesar in anumite limite. Formele uitarii: totala, partiala, lapsusul.
Legea intensitatii (legea pragurilor) – pragul absolut minim = intensitatea cea mai mica dintr-un stimul care poate determina o senzatie specifica.
Top