Principii logice fundamentale

Chiar daca nu au fost formulate cu statut de principii acestea se regasesc pentru prima data sub forma unor reguli in scrierile lui Parmenides.

1. Principiul identitatii care afirma ca un lucru ori un obiect al gandirii este identic numai cu sine insusi in acelasi timp si sub acelasi raport. FORMULA - A=id A (A este identic cu A).

Incalcarea acestui principiu conduce la eroare numita echivocatie prin care se pleaca de la premise adevarate dar se ajunge la concluzii false.

2. Principiul noncontradictiei care afirma ca nu se poate ca un obiect sa fie sau sa nu fie in acelasi rimp sau sub acelasi raport. FORMULA ̴(A ʌ ̴ A). Nu se poate A si non A.
3. Principiul tertului exclus ( Tertium non darum ) care afirma ca o propozitie este sau acceptata sau respinsa de un sistem coerent de propozitii, o a III-a posobilitate fiind exclusa.

Incalcarea acestui principiu conduce la o lipsa de consistenta a argumentarii. Acest principiu poat fi foarte usor confundat cu principiul bivalentei care afirma ca o propozitie este sau adevarata sau falsa, o a III-a posibilitate fiind exclusa.

4. Principiul ratiunii suficiente. Daca primele 3 principii au fost inaugurate de Aristotel cel de-al patrulea este opera lui Leibiniz, fiind creat pentru a justifica intregul sau sistem filozofic.

Pentru ca un obiect, un lucru care nu este palpabil, sa existe trebuie ca existenta sa fie justificata de un temei si necesar si suficient.

In acest context exista cele 4 tipuri de temei:

a. Nici necesar si nici suficient.

b. Necesar dar nu suficiennt.

c. Suficient sar nu si necesar.

d. Necesar si suficient.

Exemple:

Daca ninge atunci partia va fi buna pentru schi.

Fiindca trebuie sa citesc si sa rezolv problemele la matematica inseamna ca am mult de lucru.

Termenii

Caracterizare generala.

Cunosterea umana are o dubla orientare:

Externa (atunci cand se apleaca asupra realitatii inconjuratoare) sau interna (atunci cand devine reflexiva). In urma acestor procese, cunoasterea dobandeste caracteristicile obiectelor de cunoscut.

Totalitatea acestor caracteristici legate de un obiect ori altul poarta denumirea de notiune. Mai departe notiunile trebuie exprimate in grai articulat purtand denumirea expresie lingvistica. Expresia lingvistica se aplica notiunii si implicit unei multimi de obiecte.

Termenul este un cuvant sau un grup de cuvinte prin care se exprima o notiune; adica intelesul acelui termen care se aplica unuia sau mai multor obiecte.

Structura unui termen:

a. Componenta lingvistica adica cuvantul sau grupul de cuvinte.

b. Componenta cognitiva -> notiunea.

c. Componenta ontologica -> multimea de obiecte.

Clasificarea termenilor:

Orice termen poate fi caracterizat atat din punct de vedere intensional (calitativ) cat si extensional (cantitativ).

Intensiunea reprezinta suma insusirilor comune obiectelor sau claselor de obiecte care alcatuiesc extensiunea notiunii in cauza.

Extensiunea reprezinta totalitatea obiectelor asupra carora se poate aplica notiunea in cauza si ale caror caracteristici sunt cuprinse de intensiunea notiunii.

Din punct de vedere intensional avem:

a. Termeni absoluti sau termeni relativi. Un termen este considerat absolut daca se aplica obiectelor a caror extensiune este considerata a fi izolata. Un termen este relativ daca exprima o relatie intre doua sau mai multe obiecte.

b. Termen abstract sau termen concret. Un termen este considerat abstract daca desemneaza insusiri considerate a fi independente de obiectele carora li s-ar aplica. Un termen este concret daca exprima isusiri caracteristice anumitor obiecte.

c. Termen pozitiv si termen negativ. Un termen este considerat pozitiv in masura in care desemneaza prezenta anumitor insusiri. Un termen este considerat negativ in masura in care desemneaza absenta anumitor insusiri unor caracteristici care ar fi trebuit sa existe.

d. Termeni simpli sau compusi. Un termen este considerat simplu daca exprima o notiune primara. Un termen este considerat compus daca exprima o notiune derivata din cea primara. Exemplu: autoturism de teren sau autoturism de F1.

Din punct de vedere extensional avem:

a. Un termen este vid daca extensiunea sa nu constine nici un obiect si un termen este nevid faca extensiunea sa contine cel putin un obiect.

b. Termeni singulari sau termeni generali. Un termen este singular daca apare ca fiind predicabil (face referire la un singur obiect). Un termen este general daca contine cel putin doua obiecte.

c. Termeni colectivi sau termeni distributivi. Un termen este colectiv numai daca obiectele extensiunii sale sunt colectii de obiecte, iar proprietatile unei colectii nu revin fiecarui membru al acestuia. Un termen este distributiv daca proprietatile colectiei revin fiecarui membru al acestuia.

d. Termeni vagi sau precisi. Un termen este vag numai daca nu se poate decide cu certitudine pentru orice obiect cu ca apartine sau nu extensiunii sale. Un termen este precis cand se poate realiza acest lucru.

Raporturi logice intre termeni

Relatiile dintre termeni se desfasoara sub criteriul extensional. Exista doua tipuri de raporturi logice: de concordanta si de opozitie.

2 termeni a si b se afla in raport de concordanta daca extensiunile lor au in comun cel putin un obiect. 2 termeni a si b se afla in raport de opozitie daca extensiunile lor nu au in comun nici un obiect.

a. Concordanta

1. Raportul de identitate

2 termeni a si b se afla in raport de identitate daca extensiunile lor contin aceleasi obiecte sau clase de obiecte.

Reprezentare grafica

a.b.png

1. Raport de ordonare

2 termeni a si b se afla in raport de ordonare daca extensiunea unuia o cuprinde si pe a celuilalt simultan continand obiectele specifice doar siesi.

Reprezentare grafica

1. Raport de incrucisare

2 termeni a si b se afla in raport de incrucisare daca extensiunile lor contin obiecte si clase de obiecte in comun si simultan fiecare contine obiectele proprii.

Reprezentare grafica

a. Opozitia

1. Raport de contrarietate

2 termeni a si b se afla in raport de contrarietate daca oricare ar fi obiectul acesta nu poate apartine simultan extensiunilor amandurora existand posibilitatea de a nu apartine niciunia (este obligatorie existenta unui univers de discurs).

Reprezentare grafica

1. Raport de contradictie.

2 termeni a si b se afla in raport de contradictie daca oricare ar fi obiectul acesta nu apartine dar nici nu lipseste simultan extensiunilor amandurora.